Peste câteva zile, în 22 septembrie, ceasurile multora dintre noi vor bate ora memoriei. S-a născut marele prozator Augustin Buzura, în Berința anului 1938. Mi-a spus într-un dialog că el nu a plecat niciodată din satul în care s-a născut. Nici în ziua de 22 septembrie 1998, când se afla la Tokyo. Împlinea 60 de ani. Dorea să fie acasă cu ai lui. Dar trebuia să deschidă Anul cultural românesc în Japonia. Ziua aleasă de japonezi nu era negociabilă. La ceremonie au participat prințul Hitachi și prințesa Hanoko, fostul premier Hata și alte personalități. Japonezii i-au cinstit ziua de naștere. Îmi spunea că atunci a rostit cel mai coerent discurs. Acolo, la Tokio, a vorbit despre Berința natală. Buzura rămâne un prozator cu un drum propriu în literatura contemporană. A urcat cu fiecare roman miza creației sale. A abordat, cu curaj, problemele cele mai grave ale prezentului în care a trăit libertatea, iubirea, alienarea, confruntarea cu limitele, adaptarea socială, demnitatea, moartea.
Lupta scriitorului cu împrejurările politice a fost continuă. Nu a cedat, nu s-a conformat. Avea un crez nestrămutat: dreptul de a spune adevărul. De pildă în romanul „Fețele tăcerii” depune mărturie că nu toți am fost lași și ticăloși, cum se grăbesc unii să repete obsesiv. A fost membru al Academiei Române. M-am bucurat de prietenia lui. În această ipostază mi-a propus să-l sprijin într-o acțiune de anvergură culturală și diplomatică în Maramureș. Dorea să aducă în vatra voievodală, și nu numai, persoane și personalități din toată lumea, pentru a cunoaște Maramureșul ca o efigie a României. Era președintele Fundației Culturale Române. Cred că purta de multă vreme în mintea lui acest proiect. Propunerea mi-a fost făcută la Cluj-Napoca, și am fost de acord, nu fără emoții. Așa, în anul 1995, au început în Maramureș celebrele Cursuri de limbă, cultură și civilizație românească, care au durat zece ani. La multe ediții fiind prezent și Augustin Buzura, părintele lor.
Eu am fost martor și om de ajutor pe tot timpul desfășurării ineditei manifestări. De la prima ediție, coordonarea și urmărirea minuțioasă a Cursurilor a aparținut Nadiei Moșanu, ca director de program. Cu care am rămas prieteni pentru totdeauna. Gândul lui Augustin Buzura s-a împlinit. A fost în Maramureș, în fiecare an, timp de trei săptămâni, o paletă largă de participanți. Numărul lor a depășit 300 de cursanți, din multe țări ale lumii. Interesați de România, de Maramureș, persoane de varii profesii diplomați, oameni de afaceri, profesori, studenți, ziariști, dar și de alte profesii. Cum a fost domnul Miroslav Nohaci, șef de gară, din Cehia. Au venit în Maramureș cursanți din Italia, Germania, Ucraina, Japonia, Argentina, Serbia, Elveția, Austria, Spania, Bulgaria, Anglia, Franța, Federația Rusă, Ungaria, Danemarca, SUA, Albania, Grecia, Coreea de Sud, Canada. Au participat la lecții de istorie, de limba română, ateliere de meșteșuguri.
Lecțiile de istorie și limba română au avut la catedră profesori de la Universități din București, Iași, Cluj-Napoca și Baia Mare. Printre care și fostul președinte al Academiei Române, istoricul Ioan Aurel Pop. Fiecare serie a participat la întâlnirea cu satul maramureșean. Duminica în sat a avut o influență extrem de puternică asupra participanților, deoarece, fără regie, străinii intrau în atmosfera locului. Puneau întrebări și găseau răspunsuri directe. Era o lecție de cunoaștere pe viu a acestei părți de lume românească. Impresiile multora dintre participanți le-am consemnat, în fiecare an, în interviuri care au fost adunate și publicate de Fundația Culturală Română, în două volume, cu prefață de Augustin Buzura. Le-am intitulat „Dialoguri în centrul Europei”, deoarece în Maramureșul Subcarpatic se află borna pusă de geologii austrieci, care au stabilit egala distanță între Atlantic și Urali. Mulți dintre cursanți au rămas mesagerii Maramureșului în lume. Până în ziua de astăzi.
Gândul lui Augustin Buzura s-a împlinit. Domnul Grant Haris, fostul directorul pentru Europa al Bibliotecii Congresului Statelor Unite ale Americii, comunică frecvent cu Maramureșul. A învățat limba română pentru a veni la cursurile lui Buzura. Cu filosoful Byun Kyu-Yong, din Coreea de Sud, cu studii în Franța, cu trei doctorate, am trăit experiența tăcerii la Rohia. Multe personalități au dus spiritul Maramureșului în țările lor, dovedind asta unii prin texte, alții prin amintiri. A fost o manifestare de acest gen, unică în istoria Maramureșului, gândită de Augustin Buzura. Să nu uităm asta!
