România între est și vest

0
84

După seria de articole despre Tratatul de la Trianon mi s-a amintit, ceea ce știam, că și noi românii suntem cu ochii spre Basarabia. Încerc să explic diferența dintre estul și vestul României. Atitudinea vecinei de la Apus, față de Trianon, are acum o motivație psihologică, după ce am făcut pasul istoric de emancipare națională, sprijinit pe un principiu democratic, validat, numit autodeterminare. Pe când relația noastră cu Basarabia este cu totul alta. Cei care se raportează la istorie înțeleg ușor diferențele. Se mai evocă, de către cei pătimași, că ne-ar pândi un joc de domino. Dacă Basarabia ar reveni la Patria-mamă, după un firesc istoric, Ungaria ar revendica o parte din Transilvania. Aceste idei mai circulă în preajma noastră, dar și prin unele cancelarii.
Să ne amintim cum a fost răpită Basarabia, în două rânduri, dar și Transilvania, cu opt decenii în urmă. De unde se vede că unirea odată făcută trebuie apărată. Transilvania s-a unit cu Țara prin voință populară, dar și prin efort militar cu multe jertfe de sânge. Transilvania este leagănul național al nostru, de aceea are o semnificație profundă. Mai ales de când doctrina statelor naționale cutreieră lumea. Nu uităm de anul 1940. Acum Ungaria este condusă de o mână mai fermă, un politician naționalist, versat și pragmatic. Este tocmai ce își dorește o parte din mentalul colectiv. Se poartă, cum se poartă cu societatea civilă, în special cu presa, dar are aderență la popor. Oferă orgoliu național.
Pe această linie există și în România un curent admirativ, discret. Evident, aplicat și la noi de un lider român. Or, în contextul Uniunii Europene și al NATO, interesul nostru național este strâns legat de împrejurarea geopolitică actuală. Ungaria lui Viktor Orban a oferit cetățenie maghiarilor din statele vecine, le oferă avantaje economice, îi sprijină politic și cultural. Electoratul UDMR a ajuns să voteze, în mare parte, cu liderul de la Budapesta. Acesta este pragmatismul lui, bine primit de maghiari și tandru sancționat de Uniunea Europeană. El răspunde perfect așteptărilor de interes național. Și România are proiecte de sprijinire a românilor de pretutindeni. Dar o face cu instrumente clasice: cetățenie și programe culturale.
Efortul merge peste Prut, unde numai o parte se socotesc români. La conducerea Republicii Moldova se perindă guverne și președinți care sfidează România, ba îi pun etichete nefavorabile. Manifestă orgoliul celui mic, care are în spate un reazim mare. La fel stăm cu românii din Ucraina, unde sprijinul este doar diplomatic și cultural. Uneori cel cultural este foarte zgârcit, ori se împotmolește. Cunosc dificultatea revistelor literare românești din Cernăuți, care apar numai când fac rost de bani de la binevoitori. Pentru revista Limba Română de la Chișinău, au intervenit intelectuali din Maramureș, pentru a ieși la lumină câteva numere. Apoi, cine știe? O parte a românilor din Serbia se numesc vlahi, pentru a nu supăra Belgradul. Am fost în Valea Timocului și am văzut la fața locului starea de fapt.
Să revin la vestul României. Ungurii și secuii de la noi nu au asemenea camuflaje de identitate. Se recunosc ceea ce sunt. Ba sunt angrenați în viața politică, unde își apără drepturile. Și toate acestea se întâmplă în Parlamentul României, în presă, în administrațiile locale. Cer, la unison cu Budapesta, autonomie pentru așa-zisul Ținut Secuiesc. Acum relația diplomatică cu Republica Moldova este tensionată. Actuala putere de la Chișinău a batjocorit ajutorul românesc trimis peste Prut. Cu Budapesta am rămas cum am fost. Noi sprijinim, cât putem, Chișinăul, pe când Ungaria are o strategie de penetrare economică substanțială în Transilvania, în zona preponderent locuită de maghiari. Privit umanitar, sprijinul mi se pare corect. Numai că dincolo de prăjituri se mai află și altceva. Despre care se discută cu o jumătate de gură, să nu deranjăm sentimentele din preajmă.
Repet, eu am o relație străveche și bună cu prietenii maghiari, ucraineni, armeni. Lumea de rând trăiește după norme firești. Lumea politică are alte norme. De pildă, vecinii din Apus, ca să aibă un minim control asupra stării unioniste a românilor din Basarabia, și-au trimis oameni în structurile Uniunii Europene de la Chișinău, pentru a răspunde de vecinătatea estică. Nu putem fi indiferenți la relația economică dintre Ungaria și Rusia. Unele știute, altele bănuite. Mai circulă printre noi o ipoteză cu iz de întrebare. Dacă ar dispărea NATO și Uniunea Europeană, nu se știe dacă Germania și Franța se vor înghesui să ne apere de ruși și de aliații lor.
Brusc, mi-am adus aminte de Diktatul de la Viena. Așa că este important să rămână forțele americane în România, Polonia și Țările Baltice. Iar țările din estul și vestul României să fie vecini buni până la adânci bătrânețe. Dar lumea-i cum este și de aceea trebuie povestită.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.