Brățara de aur

0
54

Ciudat, în câteva luni ne-am obișnuit cu virusul. Nu mai tresărim când auzim sirenele ambulanțelor trecând în viteză spre spital. Știm că salvează o viață. Și, totuși, plutește în aer o stare apăsătoare, o neliniște căreia nu-i găsesc explicația liniștitoare. Și nu vine doar de la alerta care ne intră în casă. Mai sunt neajunsuri de care te lovești în fiecare zi. Simt o lipsă acută de meseriași. Este o adevărată aventură să ai nevoie să-ți verifici o instalație electrică, să-ți schimbi un robinet, ca să nu mai spunem că vrei să-ți pui un gard. Și la orașe, dar mai ales la sate, penuria meșterilor este evidentă. Constatările noastre cotidiene sunt prilej de discuții fără final. Ches­tiunea este mai veche și nu-i greu să-i deslușești motivele. Școlile de meserii s-au subțiat serios, ba prin 2009 au fost uitate în mod organizat.
Ce-i de făcut? Câteva imbolduri le-am desprins din explicațiile unui expert în educație, fost consilier în ministerul cu pricina. Crede că s-a atrofiat serios instinctul autentic pentru muncă. Cu sprijin serios din partea statului, care acordă ajutoare fără discernământ. Primesc și cei care au nevoie, dar și cei care sunt stăpâni de muncă. Și sunt mulți! Apoi este luată în batjocură o normă de mare onoare și demnitate umană – meseria este brățară de aur. Nu-i de sorginte comunistă, cum se spune adesea, ci îi de pe vremea lui Ion Creangă. Ba și mai veche, dacă mă gândesc la celebrele bresle. Expertul spune că două ar fi motivele pentru care apetitul pentru învățământul profesional este scăzută. S-a creat o atmosferă incertă în jurul faptului că a face o școală profesională înseamnă o condiție modestă. Te plasează la marginea societății. Fals!
Din păcate, facultățile cu profil sonor dau absolvenți care nu-și află rost în societate pe măsura pregătirii. În vecini, o absolventă de comunicare vinde la non-stop. Cinste ei că muncește. Dar nu pentru asta s-a pregătit! Sistemul actual nu oferă un învățământ coerent, motivat și o garanție că după absolvire ai o pâine în mână. Nu este pusă în acord pregătirea profesională, câtă este, cu nevoia de pe piața muncii. Săptămâna trecută, Agenția județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Maramureș a pus la dispoziția celor interesați 572 locuri de muncă vacante. Se caută administratori baze de date, administratori societate comercială, barmani, bucătari, lăcătuși mecanici, muncitori necalificați, farmaciști, ingineri, șoferi, ucenici, psihologi, un editorialist etc.
De unde se recrutează persoane pentru aceste meserii? Ne spune expertul, care a fost la fața locului, că în Germania și Elveția, state cu vechi aptitudini tehnice, învățământul profesional este o realitate normală, sub semnul onoarei meseriei. Tinerii din aceste țări trec în număr mare pragul școlilor de profil. Mult mai puțini tineri merg la licee teoretice și mult mai mulți fac calificări în meserii. Elevii au asigurată legătura cu practica prin companii. Statul face contracte ferme, puternice, cu clauze greu de încălcat. Tinerii fac trei zile școală și trei zile practică. Practica se face la locul de muncă, cu tutorat și mentorat, au specialiști care-i îndrumă. Tinerii știu exact ce-i așteaptă după terminarea școlii. Pregătirea de calitate și cariera profesională sunt extrem de bine definite, cu efect.
Noi, care suntem îndemnați să luăm pilde bune de la Occident, de ce nu putem ieși din cercul vicios? La nemți cultul muncii nu a dispărut. Mai importă forță de muncă, și de pe la noi, dar… la sparanghel. Și la noi sunt câteva experiențe de luat în seamă. Despre școala profesională de la Brașov am mai scris. Este făcută sub oblăduire nemțească. Cei pregătiți acolo, în mare parte, iau trenul spre Berlin. Expertul ne mai semnalează școli de profil la Zalău, Cluj, Ploiești, locuri de excelență patronate de companii foarte puternice. Care pregătesc forță de muncă pentru ele. Avem nevoie de meseriași la orașe și sate. Aici domnul stat trebuie să se trezească. Să sprijine învățământul vocațional. Tabloul actual românesc arată o criză acută de meseriași! O penurie ucigătoare de meseriași, care să presteze munci pentru cetățeni.
Domnul expert a constatat fenomenul chiar din inima ministerului. Este mare agitație electorală. Candidații ne opresc pe stradă pentru semnături. Semnez pentru cel care va iniția o lege a meseriilor. A celor necesare pentru omul de rând. Nu uit pe ce lume trăiesc. Dar nici calculatorul, nici telefonul mobil, daruri ale acestui timp, deo­camdată nu-mi repară lumina în podul casei. Reconstruiți mesajul public: meseria este brățară de aur. Cerere este în societate, în cartiere, pe străzi, la sate. Așteptăm oferta. Visez la firme mici, cu meseriași pricepuți, care să ne facă viața mai liniștită. Se poate! Dacă nu uităm brățara de aur!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.