Pot spune precum cel din Arcadia: am fost și eu în America! În timpul petrecut peste Ocean am încercat să-i descifrez istoria la fața locului. Dintre multele muzee americane, am intrat și la Newseum din Washington. Pe românește înseamnă Muzeul Presei, al Jurnalismului de pretutindeni, al știrilor. Situat între Capitoliu și Casa Albă, este un spațiu dedicat libertății presei, jertfei profesionale, cu exemplificări din peste 50 de țări. Din România nu am văzut nici o pildă. În schimb, la intrare era „Nepszabagsag.” Am stăruit mai mult în fața imaginilor cu decernarea premiilor Pulitzer, acordate din 1917 încoace, pentru excelență în jurnalism, realizări literare și compoziții muzicale. Aflu că la sfârșitul anului trecut, Muzeul Newseum, a fost închis din motive financiare. Era singurul muzeu din Washington în care plăteai la intrare. „Ar face bine oamenii să nu privească închiderea muzeului ca semn al morții jurnalismului,” a ținut să precizeze administrația.
Anul acesta, Premiul Pulitzer pentru comentariu a fost câștigat de ziarista de culoare Nikole Hannah-Jones, de la New York Times. Ea este considerată eminența cenușie din spatele Proiectului 1619, care propune rescrierea istoriei Statelor Unite în jurul sclaviei. Anul nașterii Americii nu trebuie să fie 1776, Anul Declarației de Independență. Nici anul 1513, anul sosirii primilor conquistadori spanioli din Europa. Nici anul 1612, când au sosit primii pelerini puritani din Anglia. Jurnalista Nikole a fixat anul nașterii Americii, 1619, când au sosit primii sclavi africani pe continent. Deci Revoluția Americană și nașterea Americii s-au întâmplat în primul rând pentru a marca sclavia. Prevederile din amintitul proiect au luat amploare.
Companii americano-canadiene au promis că vor face o serie de filme și emisiuni pe această temă. S-au făcut demersuri ca eseurile premiantei Nikole să intre în curricula școlară și vor fi folosite la orele de limba engleză, de arte și studii sociale. Deci Marco al nostru va învăța o altă istorie a Americii? Adepții eseurilor lui Nikole motivează demersul: „Bătălia este pentru controlul narațiunii naționale și a memoriei naționale. Acestea au fost monopolizate de prea mult timp de un singur grup, care le-a folosit pentru a crea mitul excepționalismului. Acum de ce se tem de Proiectul 1619?” Se aud tot mai multe voci pentru a rescrie istoria Statelor Unite ale Americii. Teoria bate la ușile școlilor americane. Care nu prea se știe dacă se vor deschide la toamnă.
După cum au arătat evenimentele recente, niciodată nu este prea târziu pentru a injecta această ideologie în instituții, dar mai ales în școli. Se mizează ca, de la o vârstă fragedă, ideile să înceapă a prinde consistență. De altfel, copiii ascultă imnul Americii chiar și la creșe. Câteva corporații s-au arătat dispuse să fie alături de proiect. Este invocat un fapt istoric. Revoluția americană a dat naștere celui mai radical experiment democratic republican și i-a emancipat pe americanii de rând de sub regimul monarhic. Că proiectul nu este un simplu demers de presă, chiar premiat cu Nobelul jurnalisticii, este reacția unor congresmeni. Un senator a propus, în regim de urgență, o lege pentru salvarea istoriei naționale. O lege care ar tăia finanțarea școlilor dispuse să primească aceste idei. Nu sunt refuzate studierea istoriei sclaviei și rolul ei în dezvoltarea societății americane, dar nu ca eveniment fondator.
Lincoln spunea că sclavia a fost răul necesar, pe care s-a constituit Uniunea, dar ea a fost construită pentru a fi desființată. Istoricii americani și-au făcut auzită vocea. Impostura este a jurnalistei, susțin ei, este o minciună ce poate avea consecințe deosebit de grave. Ideea jurnalistei a fost susținută și de recentele revolte din America. Mărul discordiei se rostogolește încă. În Muzeul Presei din Capitala americană, cum spuneam, este lista cu premiații Pulitzer. Prin anul 1932, s-a produs o impostură similară. Corespondentul unui ziar american la Moscova a scris articole elogioase despre viața din Uniunea Sovietică. Și a trecut sub tăcere holodomorul, foametea ucraineană, una dintre cele mai grave catastrofe naționale din istoria modernă, soldată cu peste zece milioane de morți. Despre care jurnalistul Walter Duranty nu a scos un cuvânt. Și acum stă în Muzeul Presei, deținător al premiului Pulitzer. Reportajele sale laudative l-au făcut pe președintele Roosevelt să recunoască Uniunea Sovietică.
Nu-i tocmai o știre de presă proiectul 1619! Nu știu dacă va avea sorți de izbândă dar a reușit să tulbure America. Prea multe semnale vin de peste Ocean ca să le trecem cu vederea. Pot ateriza oricând și în ograda noastră. Când strănută America… La toamnă îl voi întreba pe Marco ce a învățat la școală. El trăiește și învață în statul care a semnat primul declarația de independență. Când s-a născut America, Marco?
