90 de ani de la înființarea Eparhiei Greco-Catolice de Maramureș

0
93

În acest an, Eparhia Greco-Catolică de Maramureș aniversează 90 de ani de la înființare. Începuturile unei eparhii Unite în Baia Mare trebuie, însă, căutate încă din perioada de dezbateri privind crearea Eparhiei de Oradea. La 20 iunie 1775, în cuprinsul primului memoriu trimis Mariei Tereza s-a propus ca, pe lângă Eparhia de Oradea, să mai fie creată una în „Maramureș sau la Bistrița, în Transilvania”.

• 15 august 1930, momentul ce marchează înființarea efectivă a Eparhiei

De-a lungul timpului, s-au făcut demersuri prin intermediul ierarhilor orădeni (Ignație Darabant, iar mai apoi prin Samuil Vulcan și Vasile Erdely) pentru înființarea unei Eparhii cu sediul la Baia Mare, care să cuprindă credincioșii români uniți din comitatele Maramureșului, Sătmarului, Solnocului de Mijloc și Chioarului, aparținătoare Eparhiei de Ujgorod. Din diferite cauze politice sau ecleziastice, proiectul nu a fost dus la îndeplinire. Subiectul a fost reluat odată cu încheierea Concordatului dintre Sfântul Scaun și România și soluționat prin Bula Papală Sollemni Conventione din 5 iunie 1930, când s-a înființat Eparhia de Maramureș cu sediul în Baia Mare. Biserica de pe strada V. Lucaciu, Baia Mare (având hramul „Adormirea Maicii Domnului”) a fost ridicată la rangul de Catedrală. Intrarea în vigoare a deciziei s-a făcut începând cu data de 15 august 1930, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, moment ce marchează înființarea efectivă a Eparhiei. Până la numirea unui titular, eparhia a fost pusă sub administrarea apostolică a episcopului dr. Iuliu Hossu, eparhul Clujului și al Gherlei, cum e numit prin Bula Papală.

• dr. Alexandru Rusu, primul episcop al Maramureșului

După două luni, pe 16 octombrie 1930, a fost ales dr. Alexandru Rusu episcop al Maramureșului. Acesta a fost consacrat episcop pe 30 ianuarie 1931, la Blaj, și instalat solemn în Catedrala din Baia Mare, în 2 februarie 1931. În anii ce au urmat, Preasfințitul Alexandru Rusu s-a ocupat îndeaproape de organizarea noii eparhii, dotându-o cu toate instituțiile și mecanismele care să-i permită o func­ționare cât mai bună. Mai mult, în cei aproape 20 ani de păstorire, episcopul dr. Alexandru Rusu s-a arătat ca un om de mare curaj care a știut să înfrunte cu multă demnitate toate greutățile pe care le-a întâmpinat în anii de grea încercare ce s-au abătut asupra Bisericii Române Unite. Însă, prin Decretul 358 de la 1 decembrie 1948, întreaga Biserică Română Unită cu Roma, Greco-Catolică a fost scoasă în afara legii, iar episcopii, unii preoți, călugări, călugărițe și credincioși au fost arestați. Printre aceștia s-a aflat și episcopul de Maramureș, dr. Alexandru Rusu, care, persecutat timp de 15 ani, purtat prin închisori și domicilii forțate, la 9 mai 1963, a trecut la cele veșnice în închisoarea din Gherla. Chiar și fără o bază legală, Biserica Greco-Catolică și-a continuat activitatea datorită episcopilor hirotoniți clandestin și a preoților rămași în rezistență. Între anii 1950-1985, Maramureșul l-a avut ca episcop de Ioan Dragomir.

• reorganizarea eparhiei după 40 de ani de persecuții

După o perioadă de 40 de ani de persecuții, Biserica Greco-Catolică a fost repusă în drepturi prin Decretul-lege 126 din 24 aprilie 1990. Din acest moment, a început o perioadă de reorganizare a Eparhiei de Maramureș sub conducerea episcopului Lucian Mureșan (actualmente Arhiepiscop Major al Bisericii Romane Unite cu Roma, Greco-Catolice şi cardinal), hirotonit episcop la 27 mai 1990. Prin grija acestuia, în același an, s-a deschis, în Baia Mare, Institutul Teologic „Ep. Dr. Alexandru Rusu”, cu un număr total de 90 de studenți. Începând cu anul 1994, Preasfințitul Ioan Șișeștean a fost ales ca episcop al Maramureșului, iar din 2011 Eparhia Greco-Catolică este păstorită de episcopul Vasile Bizău. Preasfințitul Părinte Vasile Bizău, actualul episcop greco-catolic de Maramureș, s-a născut pe data de 14 octombrie 1969, în localitatea Dragomirești, județul Maramureș. În 31 august 1997, a fost hirotonit preot de către Preasfinția Sa Ioan Șișeștean, în Baia Mare. În 20 iunie 2007, a fost ales, de către Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore și proclamat de Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, în 27 octombrie 2007, episcop titular de Appiaria. Hirotonirea întru episcopat a primit-o în Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj, la 16 decembrie 2007. În 2011, a fost numit episcop de Maramureș.

• 11 protopopiate, 167 parohii, 149 preoți, 10 institute religioase

Astăzi, Eparhia Greco-Catolică de Maramureș se întinde pe patru județe: Maramureș, Satu Mare, o parte din Sălaj și o parte din Suceava. În grija episcopiei se află: 11 protopopiate, 167 de parohii, 149 de preoți, 10 institute religioase, două institute seculare, două mănăstiri, o școală confesională, patru asociații de tineret, Reuniunea Mariană, Asociația Diecezană Caritas Greco-Catolic Maramureș, AGRU, Asociația medicilor catolici și Asociația Vincențiana. Stema Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică de Maramureș este blazonul ce o reprezintă, emblema aprobată odată cu înființarea episcopiei prin Bula Papală Sollemni Conventione, decretată de Papa Pius al XI-lea în 5 iunie 1930. În centrul stemei este reprezentată Preacurata Fecioară Maria, Patroana Eparhiei. Sub chipul ei sunt înscrise cuvintele acatistului de preamărire rostite de credincioșii greco-catolici „Bucură-te, Maică Fecioară”. În jurul Maicii Domnului sunt reprezentați toți cei pe care-i are sub aripile Sale ocrotitoare: pe oameni, pământul, fauna și flora (portul național, mina, capra neagră și brazii). Asupra acestora planează purtarea de grijă și binecuvântarea sacerdotală, ilustrală prin cele două semne arhierești: mitra și toiagul episcopal, precum și pălăria de cardinal care-l reprezintă pe Suveranul Pontif. Destinul tuturor nu putea fi pus decât sub semnul mântuirii – Sfânta Cruce, fixată în fruntea stemei eparhiale.

• biserici deosebite

Patrimoniul Eparhiei Greco-Catolice de Maramureș cuprinde biserici cu totul deosebite. Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Călinești, construită în anul 1630, este una dintre ele. Iconostasul a fost pictat în anul 1764 de către faimosul pictor de biserici locale Alexandru Ponehalschi. Acesta se remarcă atât prin frumoasa sculptură a ușilor împărătești, cât și prin faptul că are doar o ușă a diaconului. O altă biserică cu renume este cea de lemn din Ieud – Șes, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Aceasta a fost ridicată în anul 1718. În interior, se remarcă o frumoasă colecție de icoane pe sticlă, toate fiind pictate în centre cunoscute din părțile nordice ale Transilvaniei, multe dintre ele de la Nicula. Încă o biserică de lemn, impozantă de altfel, cu hramul „Sfinții Arhangheli”, din Șurdești, este inclusă în patrimoniul UNESCO. Aceasta a fost construită în anul 1721 de către meșterul Ion Macarie. O piesă unicat a bisericii este scara construită dintr-o singură bucată, unică prin faptul că are treptele sculptate în lemn. Nu în ultimul rând, la Șișești, se află impunătoarea biserică construită de părintele Vasile Lucaciu între anii 1885-1890, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Totodată, în eparhie, se găsesc și două icoane făcătoare de minuni: una a fost expusă la Mănăstirea greco-catolică a călugărilor bazilieni din Bixad între anii 1925 și 1948, iar cea de a doua, numită și Maica românilor, se află la Șișești.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.