Deși mi-am propus să ocolesc subiectele politice, care împart și electoratul cititor în tabere ireconciliabile, campania electorală este o chestiune de interes național. Comentarea ei este o datorie profesională. Epidemia de coronavirus a lovit România într-o perioadă extrem de complicată pentru viața ei politică. În principiu, în septembrie ar trebui să avem alegeri locale, iar în decembrie, pe cele parlamentare. La ora actuală, administrația țării este condusă de un guvern minoritar, de sorginte liberală, în timp ce Parlamentul este dominat de opoziția pesedistă. Fiecare parte, cum este firesc în democrație, aspiră la câștigarea puterii pe o plajă cât mai mare. Cei de la guvernare speră că alegerile le vor asigura o majoritate – parlamentară și locală – pentru a-și duce la îndeplinire programul propus. Care, în condițiile crizei sanitare, este greu să prindă un contur cu tușă evidentă. Cei din opoziție, care domină Parlamentul, se străduiesc să-și mențină pozițiile câștigate la alegerile de acum patru ani.
Nu este greu de observat că se confruntă două viziuni diferite asupra devenirii țării. Analiștii politici socotesc că alegerile din acest an sunt extrem de importante, chiar pentru existența statului. Cam exagerat! Cetățenii trebuie să opteze pentru întărirea instituțiilor, aliniind țara la noile exigențe europene, ori pentru ierarhii înghețate pe verticală. Alegerile locale pot dinamiza schimbarea de prin orașe și sate. Vedem cu ochiul liber că sunt comunități românești în care nu se întâmplă aproape nimic. Ca în vechile târguri sadoveniene. Păstorii aleși, care dorm în bugetele locale, aparțin și unora și altora. Se mândresc cu o lene care strigă pe uliță. Și lor nu le pasă, că sunt înconjurați de cei care le garantează mediocritatea. Aici trebuie șubrezit edificiul delăsării. Numai că oamenii de ispravă, că mai avem, ori nu sunt pe liste, ori nu sunt atrași de viața politică.
Locul celor pricepuți fiind gol, intră culegătorii de folclor. Iar cum folclorul a fost antologat, culeg vorbe goale de conținut. Pandemia asta a cam stricat socotelile ambelor tabere. Că două forțe politice are țara, celelate sunt decoruri electorale, care pot juca rol de balama. Privesc și eu înverșunarea politică, uneori extrem de stridentă. Cu efecte minime pentru a convinge. Învinuirile reciproce, pe același ton, devin obositoare, deci fără relevanță. Într-o țară așezată – dar unde este țara asta? – criza sanitară, care vorbește chiar de moarte, disputele politice ar fi trebuit puse în surdină și să vedem vectorii politici că-și dau mâna pentru liniștirea pandemiei și limitarea efectelor ei. La noi, catastrofa pandemică a devenit pretext de exaltare propagandistică a ambelor părți. Câteodată, partidele mici sunt mai agresive decât cele mari. Firesc, strigă să fie auzite! PSD-ul, în pierdere de teren după extragerea lui Dragnea din peisaj, atacă de dimineața până seara guvernul și măsurile luate pentru stăvilirea maladiei. Care nu este o glumă spusă la apelul de seară.
Când are prilej televizat, și are, pune sub semnul întrebării măsurile sanitare luate de cabinetul Orban. Chiar nimic nu este bun? Această atitudine este dăunătoare pentru omul de rând, cel căutat pentru urne, deoarece seamănă confuzie și neîncredere. În ce să mai credem, mai ales că oamenii politici s-au transformat în medici. Ce să mai spun de obositorii deontologi care nu se mai astâmpără cu sfaturile. Cum mai întrebam: cine ne apără? Cei cu latura pesedistă învinovățesc guvernul liberal pentru carențele sistemului sanitar. Bine domnilor, dar boala este mai veche. Unde sunt cele opt spitale regionale promise? Apoi PSD-ul, având majoritatea parlamentară, nu uită să se folosească de blocajul în forul legislativ pentru a stopa unele măsuri propuse de guvern. Miza este electorală. Constat, fără partizanat, că premierul Orban are un ton mai liniștit, este mai afectat de situația din țară. Suficient de limpede pentru a pricepe despre ce este vorba. Nu este alarmist. Înafară de ministrul sănătății, și încă doi-trei, care asudă prin țară, ceilalți membri ai guvernului nu prea se văd.
Poate nu-i văd eu. În locul liberalilor vorbește Președintele țării. Zău, prea mult clișeu! Tot răul din trecut aparține guvernărilor anterioare. Pentru el și păsările sunt pesediste. Știu că așa este în politică, să nu ai milă de adversar, trebuie să-i cucerești locul din tribună, dar cu argumente. Dar mai ușor este să arunci o vorbă prezidențială, decât să explici motivul reproșului. Dar cine are timp de explicații? Da, alegerile din acest an s-au nimerit în criza sanitară, dar și ele sunt în criză de proiecte, de argumente. Sfada politică, cam echilibrată, nu prea conturează învinși și învingători. Este prematur, doar acum se ascut creioanele. Eu am o singură mare dorință: feriți țara de mediocritate! Să ne putem înțelege cu cei care ne conduc.
