Mersul în mâini

0
67

Scriu acest text cu emoția dascălului care am fost. După atâta vreme, nu mi-a dispărut grija pentru clasă și catedră. La fiecare început de an școlar, îmi apropiam imagini cu elevi și profesori, cu flori și sunet de clopoțel. Multe s-au schimbat, dar un fapt a rămas constant: nevoia de a învăța! A venit pandemia peste noi, lovind puternic și în sistemul de învățământ. Dacă nu vom fi atenți, efectul va fi pe termen lung. Mai este o lună și un pic, dar încă nu sunt soluții pentru deschiderea noului an școlar. Elevii protestează că vor la școală, părinții stau pe gânduri, apoi vin cu păreri împărțite. Se așteaptă să se vadă în ce direcție va coti pandemia. Soluții de la Ministerul Educației nu prea avem. Ministrul Sănătății ne asigură că pe la mijlocul lunii august vom avea precizări în legătură cu deschiderea școlilor. Până atunci se pun în mișcare opinii, sugestii, idei, alternative. Marea frământare este legată de învățământul on-line și cel clasic. Adică între acasă și clasă, între dascălul de la televizor și cel căruia îi auzi vorba aproape, tandrețea ocrotitoare. Adică farmecul condiției umane care fixează mai bine cunoștințele. Dar mai ales se conturează modelul care te urmărește toată viața.
Despre aceste variante de învățare s-au pronunțat experți în învățământ, profesori cu mare experiență didactică, dar și elevi și părinți. Părerile sunt împărțite, unele argumentate altele prinse în pioneze de plastic. Recent și-a exprimat un punct de vedere și Academia Română. Rețin o primă atitudine academică: „Pentru ciclurile preșcolar și primar, școala on-line este departe de a fi o opțiune, din contră, aceasta poate avea efecte dăunătoare pentru elevi, în sensul periclitării bunei lor dezvoltări psiho-sociale și intelectuale. Educația se face în interacțiune directă cu un educator, relația dintre elevi și învățător fiind mai mult decât comunicare de sunete și imagini. Învățătorul este model, ocrotitor, suport moral și trebuie perceput nemijlocit de elevi. Educația prin socializare directă continuă să fie foarte importantă.”
Și profesorul Ștefan Vlaston înclină spre poziția Academiei Române, adăugând că nici în învățământul gimnazial formula on-line nu are ce căuta. I se pare incredibilă insistența ministrului Educației de a păstra la gimnaziu 7 ore pe zi. Unde să le facă? În ce săli de clasă, mai ales că se cere distanță socială? O fostă ministră a Educației, ruptă de realitatea lumii rurale, spunea să se caute spații libere în săli de sport, restaurante, în hale de producție părăsite. Unde vede doamna, care a desființat învățământul profesional, spații de acest fel la sate? Mă mir că nu se recunoaște o realitate a învățământului în mediul rural. Unde nu sunt platforme, tablete, calculatoare pentru a asigura o comunicare adecvată. Unde școlile sunt părăginite, cu dascăli nepregătiți pentru o asemenea comunicare. Nimeni nu tăgăduiește utilitatea indubitabilă și eficiența instrumentelor pentru organizarea și desfășurarea unor activități on-line, cu o precizare importantă: utilizarea lor să fie complementară, fără a exclude educația în clasă, cu învățători și profesori, care transmit elevilor mai mult decât cunoștințe și informații. Transmit emoția umană directă, gestica individuală, vocea apropiată, cu tonuri și semitonuri, cu pauze subânțelese.
Ceea ce internetul nu poate face. Nu poate fi înlocuit omul în relație directă cu omul. Apoi să ținem seama de trăsăturile psiho-sociale ale poporului nostru. Care, din păcate, sunt luate tot mai mult în derâdere. Fără o viziune politică în raport cu fibra spirituală, identitară, istorică și culturală a unui neam, o națiune nu are cum să supraviețuiască. Este sortită dispariției. Elevii supuși unor experimente improvizate, născute din mimetism, că și în alte țări se face așa, devin inadaptați social. În alte țări, factorul uman este luat în seamă. Să facem distincție între digitalizare, de care ne folosim din plin, și învățământul on-line. Nu este același lucru. Apoi, învățământul on-line nu are nici un control. Câți profesori și câți elevi participă și cu ce rezultate. Fără evaluare ne furăm singuri căciula, spunea în scris profesorul Vlaston.
Se apropie noul an școlar. Este greu de găsit soluția cea mai bună, dacă mai bântuie pandemia. Aud că un antreprenor din Satu Mare, Nicolae Mateian, a găsit o soluție, încât elevii și profesorii să nu fie în pericol de infectare în clase: a inventat banca școlară cu protecție împotriva noului coronavirus. Demontabilă și cu plexiglas. Noua bancă a fost certificată de Direcția de Sănătate Publică. După mine, învățământul on-line este ca mersul în mâini. Poți să te miști, dar nu poți să te deplasezi ca lumea. Apoi gândiți-vă că acești elevi cu școala acasă, cu diplome primite în plic vor ocupa funcții în statul român. Sper ca pandemia asta să fie doar o încercare pentru noi. Ne vom reveni, și vom merge elegant, pe picioarele noastre. Cum este normal.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.