Rugăciunea judecătorului

0
62

Cartea magistratului Ioan Bâtea mi-a stârnit curiozități târzii despre lumea justiției. Eu, care nu am avut de a face cu sălile de judecată niciodată, am învățat de la înțelepții satului că unde-i lege nu-i tocmeală. O viață de om am trăit cu multe întrebări interioare despre acest domeniu. Firești interogații despre legi, și mai ales despre cei care le pun în aplicare. Mai ales că știam că și ei sunt oameni. Încă din pruncie am rămas cu ideea că în fața instanței omenești se cumpănește dreptatea. Nu de puține ori omul și-o caută cu înverșunare. Aveam un vecin, om în etate, care avea ceva pricini cu o mejdă. A bătut omul drumul pe jos, din Desești la Sighetul Marmației, deoarece avea încredere în legea judecătorului. Comisia de împăciuire, din sat, nu l-a mulțumit cu hotărârea.
Mama îmi spunea că a câștigat, legea a fost de partea lui. Și acum cred că e o răspundere foarte mare să împarți dreptate pe pământ. În cartea magistratului Ioan Bâtea, despre puterea judecătorească din Maramureș și Satu Mare, este un text, mai puțin cunoscut mie, care se referă la rugăciunea judecătorului. Magistratul, înzestrat de Dumnezeu cu harul judecății, trăiește în viața și activitatea profesională sub imperiul unei puternice stări sufletești. Așa ni se relevă, nouă celor judecați. Pentru a urma calea cins­tei și corectitudinii pentru cei care realizează puterea judecătorească, un magistrat iluminat din vechime, a compus o rugăciune a judecătorului. Magistratul, autor de carte, ne spune că rugăciunea face parte din culegerea de hotărâri și decrete (pandecte) din Codul Iustinianus, fiind publicată în limba română în 1921, prin filieră franceză. Deci, se învață la școala superioară de magistrați. Se citește, de obicei, la absolvirea Facultății de Drept.
Mi s-a părut că rugăciunea este de actualitate și poate fi adaptată pentru toți juriștii, nu numai judecători, ci și procurori, avocați, notari, consilieri juridici. Domnul Bâtea credea că pe toți ar trebui să-i preocupe că este un sistem de valori bazat pe un cod de conduită personal, lăuntric. Câteva fragmente pot fi lămuritoare. „Doamne, eu sunt unica ființă pe lume căreia Tu i-ai dat o părticică din atotputernicia Ta, putere de a condamna sau a achita pe semenii mei.(…) La semnul meu, ușile închisorilor se închid, în urma condamnatului, sau se deschid, spre libertate. Sentința mea poate schimba sărăcia în belșug, iar bogăția în mizerie. De hotărârea mea depinde destinul multor vieți.” Apoi se exclamă: Ce grea și teribilă povară ai pus, Doamne, pe umerii mei!
Rugăciunea continuă: „Ajută-mă Doamne, ca să fiu vrednic de această înaltă misiune. Măreția acestui oficiu să nu mă ispitească. Orgoliul sau mândria să nu mă încânte și măririle deșarte să nu mă încurajeze. Fă din toga mea o manta incoruptibilă! Pana mea să nu fie un pumnal care rănește, ci să fie săgeata care indică traiectoria Legii, pe drumul justiției.” Rugăciunea îl îndeamnă pe magistrat să fie drept, hotărât, cinstit și curat, moderat și blând, deschis și umilit. Să fie necruțător față de greșeli, dar înțelegător cu cei care greșesc. Verdictul dat să nu fie o anatemă dureroasă. Sentința să aducă ușurare celui mâhnit și curaj celui judecat.
În momentele din viață umbrită, când răutatea oamenilor este mare, când minciuna se va introduce în locul Binelui și va răsturna legile rațiunii, magistratul imploră: Ajută-mă, Doamne. Sfârșitul textului rugăciunii este tocmai darea de seamă de ce a făcut judecătorul pe Pământ: „Și în sfârșit, când într-o zi voi muri, va trebui să apar în fața Ta, pentru ultima judecată, privește cu milă spre mine, Pronunță, Doamne, Sentința Ta. JUDECĂ-MĂ CA DUMNEZEU. Eu am judecat ca om.” Rugăciunea nu se comentează, se rostește în taină. Omul așteaptă să-i fie auzită rugarea. Mulți dintre noi se vor raporta la frământările justiției românești din vremea de astăzi. Întoarsă pe față și pe dos.
Cred că dreptatea nu a murit în toată lumea asta. Nu umblă numai cu capul spart. Conform rugăciunii, puterea judecătorească are o origine și un izvor divin și, ca atare, legea trebuie respectată. Doamne, ajută!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.