🕮 Lecții de învățat 🕮 Lăcașul de cult și magia muzicii

0
88

Făcând ordine prin sertare, am dat peste un CD cu ARMONIA. Am avut bucuria s-o însoțesc pe meridianele muzicii și armoniei și să ascult cele mai frumoase acorduri muzicale care sună într-o biserică. Și ori de câte ori am avut ocazia, am intrat în lăcașurile de cult. De la Basilica San Pietro din Roma, la Notre Dame, din Paris, de la Sfânta Sofia, de la Istanbul, la bisericile din Grecia. De la marile domuri occidentale, la catedralele braziliene. Și în toate moscheile sau templele active care mi-au ieșit în cale. Am intrat în Biserica Nativității, sau în Biserica Sfântului Mormânt, sau în Biserica Națiunilor. Am fost pe Muntele Măslinilor, sau pe Tabor, în Grădina Getsimani și mi-am umplut sufletul cu liniștea pe care credința ți-o dă. În Brazilia, în marile catedrale, glasurile Armoniei au sunat la fel de frumos, iar când un preot îți spune că cine cântă așa se roagă de două ori, ce-ți mai trebuie?!
Într-un adevărat ecumenism, membrii coralei, au cântat lângă temple budiste sau lângă moschei, fiindcă muzica nu are granițe, nu are nevoie de cuvinte. Au cântat lângă Zidul Plângerii, sau pe Marele zid chinezesc. Iar cântecul lor era sinonim cu a te închina sau a te ruga. Prin magia muzicii.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.