Femei din Maramureș • Autentic și tradiție în satele maramureșene

0
51

Timp de aproape o săptămână, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Maramureș a prezentat pe pagina de Facebook a instituției câteva filme despre viața femeii din satele noastre. Sub genericul „Femei din Maramureș. Portrete povestite”, rând pe rând au fost relatate povești impresionante despre viața actuală și de altădată a femeilor de la „țară”.
Mărie Vișovan (Măria lui Simion), din Breb a relatat pentru Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Maramureș că s-a născut în vremuri grele, în anul 1946, când țara era bântuită de foamete. „Ne povestea mama că o fo’ rău de pită și mâncau oamenii coceni, îi frijeu și-i mâncau. Și s-o îmbolnăvit.” Rolul femeii era bine stabilit, „trebuia să știe să țasă, să toarcă, să facă mâncare. Să învețe carte nu prea o fost rost. Fetele își doreau să fie bogate, să aivă pământ să samine porumb că nu o fo’ pâine. Asta o fo zestrea fetelor și o fo’ binele lor. Își doreau să se mărite bine.” Casa în care locuiește și azi are în jur de 100 de ani. Anuța Șimon, din Sarasău, mărturisește că nici acum, la cei 83 de ani ai săi, nu știe ce înseamnă „a șide”. „A noști părinți o avut marhă, oi și o trebuit să lucrăm. Am lucrat la fân, la sapă și la tăte huc. Și amu numa’ lucru șî lucru, nu am răbdare de stat”. Juja Hăiducean, „asta face de când se știe: muncește. Dacă se simte obosită sau are vreo supărare, lucrează cu lâna sau pornește „mașâna de dărăcit. Deci tot lucru cu lâna”. Mai multe detalii puteți afla urmărind pagina de facebook a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Maramureș.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.