Scrisoare cu epoleți

0
54

Fac parte dintre cetățenii acestei țări care prețuiesc ordinea, respectul pentru valori, pentru civilizata și cuvenita ierarhie, liniștea, prietenia, salutul, certitudinea, binele pentru aproapele de lângă noi. Mai încolo continuați dumneavoastră, spre binele tuturor. Cum putem fi proprietarii acestor așezări sufletești? În primul rând depinde de noi, oamenii, ca să nu tulburăm apele din jurul nostru. Dar mai avem un aliat: cei care ne asigură ordinea publică. De la poliție și jandarmerie, la alte structuri, care au menirea de a îmblânzi furia unora dintre noi. Cei care pun legea între paranteze. De o vreme încoace, poliția română este serios pusă sub lupa cotidiană. Asta nu e rău, deoarece omul trebuie să fie sigur pe propria libertate. Omul ordinii trebuie să ne asigure calmul social.
Am înțelegere pentru cei care își fac datoria. De aceea îi privesc cu respect tăcut pe stradă. Când îi văd. Tresar când aud că într-un caz de jaf, poliția a ajuns într-un timp record. Ba, i-a și prins pe făptași. Și în Maramureș sunt cazuri lăudabile. Mai ales la frontieră. Dar, din păcate, suntem martori la scene, care nu au nimic cu oamenii legii. Mă întristează când un cetățean cu epoleți se pretează la hoție. Cum să furi, tu, care ești pus să aperi avutul? Să încalci legea, fără să pui frâu fărădelegii? Exemple de erori, comise de unii polițiști, le-am notat în ultimul timp. Este celebră scena cu tânărul care a sărit de pe un acoperiș, deși poliția și pompierii au ajuns la timp, dar nu au avut salteaua salvatoare. Imediat, ministrul a dispus să se procure saltele. De atunci nimeni nu a mai îndrăznit să sară de pe bloc.
Mi-a rămas în minte neputința poliției de a împiedica dubla crimă de la Onești, unde negociatorul a fost depășit de situație. Ca să spargă ușa apartamentului, polițiștilor le-au trebuit zeci de minute. S-a lăsat cu împușcarea unei victime. Am auzit că, la ministerul de resort, s-a înființat o școală de negociatori. Într-o dimineață, cu o jumătate de oră înainte ca legea s-o permită, vreo zece mascați au năvălit în curtea unei case, unde au avut de furcă cu un câine. Comandantul trupei a strigat la femeie, care tocmai ieșea din casă, să-i spună numele. Atunci s-au dumirit că au greșit adresa. Biata femeie, și sărmanul câine, au tras o spaimă de pomină. A doua zi, ministrul a ieșit în public și a spus că a fost dezinformat. Împotriva lui nu a luat nici o măsură.
Criticul literar Nicolae Manolescu, preocupat și el de poliția română, îmi spune că la București, nouă polițiști au fost implicați în torturarea și umilirea unui tânăr. Făptuitorii cu epoleți au fost prinși după șapte luni și au fost pedepsiți. Mă gândesc, ce ironie crudă, să fii pus să-ți vânezi propriul tău coleg. Au fost mari erori soldate cu mici consecințe. Șefii au fost mutați dintr-un loc în altul. Că e criză de șefi în poliția română. Este și o solidaritate, sau o complicitate de breaslă. De neimaginat este colaborarea unor polițiști cu clanurile interlope. Care domină țara cu o forță de necrezut. Care au bani mai mulți decât bugetul ministerului. Mă întreb cu mirarea cetățeanului de la începutul acestor rânduri: oare nu se poate face nimic? Se vede că nu. Sau nu se vrea. Vă voi spune la viitoarea campanie electorală.
Spectacolul decăzut îl oferă liderii sindicali din poliție, care își apără cu multă patimă clienții. Au o vocație de strigare programată. Mai ales la televizor, după greșelile din sistem, vin cu argumente mângâietoare. Ei, sindicaliștii, scot trupele în stradă pentru mărirea salariilor. Când obosesc, cu pasul de front, se retrag în politică. Cum a fost domnul Coarnă. Vocal, în orice ipostază. Până acum striga la politicieni, acum și-a schimbat obiectivul. Interesant cum își pot modifica acești oameni sufletul. Cum au făcut-o și Mitrea, și Ciorbea, și Liviu Marian Pop. Sindicatele sunt, uneori, rezervă de cadre pentru lumea politică. Îmi aduc aminte ce strigau sindicaliștii poliției, la poarta Cotrocenilor, pe vremea președintelui Băsescu: „Ieși afară, javră ordinară.”
Greu de explicat cum oamenii ordinii publice puteau rosti asemenea cuvinte. Mai ales că era un președinte de țară. În mintea mea nu se leagă condiția demnă a polițistului cu acele cuvinte grele, strigate în stradă. Nu cred că se poate răspunde simplu, dar nici că e la mijloc cine știe ce mister. Cu toate aceste scăderi evidente, pledez respectul pentru oamenii destinați să mențină ordinea în țară. După lege. Și, totuși, de unde vin faptele care compromit breas­la? Că este un adevăr. Aroganța, atitudinea încrezută nu se împacă cu legea ordinii și disciplinei. De ce? Am aflat câteva motive: politizarea, instruirea insuficientă, lipsa de fonduri, legislația proastă, complicitatea de breaslă, inerția justiției. Or mai fi și altele.
Acest text a pornit de la intervenția, de ieri, a ministrului internelor, care i-a avertizat serios pe unii subordonați. Scrisoarea mea cu epoleți admiră oamenii legii, care poartă haina potrivită, dar nu poate ierta greșelile care sfidează legea. Servesc Patria!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.