Îngerii păzitori

0
73
Editorial Graiul Maramureşului

În ultima vreme, asistăm la aventuri teoretice, care ne anunță că lumea s-a schimbat. Nu va mai fi niciodată cum a fost! Asta o vedem, ne obișnuim cu adaptarea, și ne asumăm timpul așa cum este. Dar asta nu e suficient. Că niciodată un necaz nu vine singur. Au năvălit, la propriu, teorii aberante pentru mine, care oferă variante la familie, părinții să devină numere, alternative la credința în Dumnezeu, care ne asigură demnitate și liniște interioară, acestea fiind socotite depășite. Ni se sugerează o lume de laborator pentru redefinirea omului. Aceste previziuni sunt însoțite de noi ideologii, care lovesc în temelia formării noastre, într-un context dat. Progresismul, care aduce aceste idei, nu este un curent nou, are peste un secol de viață, dar acum a fost trezit din adormire. Teoreticienii spun că progresiștii împrumută, de la marxiști, ideea fundamentală că trebuie dărâmați pilonii de bază ai societății: creștinismul, moralitatea și tradiția.
Ce zicea Lenin prin 1919? „Religia este un opium pentru popor, tradiția o închipuire feudală retrogradă.” Păstrând distanțele istorice, și cui i se adresa amintitul personaj, eu le las pe seama acelui timp. Acele expresii ne-au costat și pe noi, românii. În regimul ateu. Și, iată, sub înfățișarea unor tineri, aparent imberbi, apar aceste sugestii care nu ni se potrivesc. Dărâmă edificiul nostru sufletesc și de credință. Ei sunt o realitate televizată, care se adresează oamenilor din România. Fenomenul mă preocupă. Nu mă împac cu el. Îl constat, dar, în cercul imediat, nu am cu cine să-l comentez. Lipsa de comunicare, pe idei actuale, este acută. O tristețe a timpului pe care-l trăiesc acum.
Cine mai are poftă de a comenta idei, la o masă de prieteni? Eventual, asist la ceartă și la deruta ființei care mi-a rămas. Așa că recurg la textele unor oameni luminați, să-mi cumpănesc părerile. Am citit recent un text al profesorului Andrei Marga, tocmai despre omul care se vrea întrupat în ziua de mâine. L-a numit: omul resetat! Scrie filosoful: „Inși inculți, dar vehemenți, ajunși la decizii, își închipuie că lumea începe cu ei. Pretențiile și le prelungesc în acțiuni. Iată câteva exemple. Sexul nu mai ține de naștere, ci se stabilește chirurgical. Unii cer canalizarea vieții erotice spre familia monogamă, cu comunizare generală. Legislațiile au început să recunoască familia compusă din persoane de același sex. Religia este sub asalt. Și în România actuală, inși, nimeriți în Parlament, duc la capăt vulgaritatea și îl declară pe Dumnezeu o găselniță, ba îl identifică cu un ins întâlnit pe stadion, iar pe Iisus Hristos îl consideră…”
Zău, nici nu pot scrie acele cuvinte. Da, astea se întâmplă în Parlamentul României. Mai aseară, insul parlamentar, care este găzduit de o televiziune, a spus în văzul țării: „Nu politica noastră trebuie schimbată, ci poporul trebuie schimbat!” Dacă aș fi constatat aceste năzbâtii teoretice, doar din gușa unor povestitori de ocazie, nu mă puneam pe comentarii. Dar aceste insistențe au îmbrăcat haina politică, ceea ce nu mă lasă indiferent. Sunt agresiuni, pentru mulți dintre noi, care alungă îngerii din preajmă. Îmi pun multe și serioase întrebări. M-am întors la cărți, singura salvare a unui om neliniștit. Profesorul Marga mi-a amintit că nimic nu este nou sub soare. Asemenea confruntări de opinii au mai fost. Și în Epistola către romani, a Apostolului Pavel, care rămâne actul de naștere al Europei, este un astfel de proiect, axat însă pe regăsirea, de către fiecare om, a condiției umane pe pământ.
Nu sunt unul care neagă cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologiei. Aș fi un personaj caraghios și inutil. Deși uneori mă simt în aceste capcane. Scap, uneori, cum încerc să fac și acum, pentru a vă spune că este nevoie de înțelegerea juridică a condiției ființei umane. Care, deocamdată, pentru noi, care suntem în preajma acestui soare, este extrem de important. Dacă nu vedeam, seară de seară, evident la televizor, agresiuni la ființa mea, consolidată în credință și tradiție, scriam despre păsările care-și fac cuiburi sub streașina casei. Eu mai cred în morala rațională, în drepturile omului, în libertatea de a fi și gândi în lume.
Am trăit într-un regim care s-a declarat ateu. Regim din care a ieșit un popor creștin, cu iubire de Dumnezeu. Așa că nu mă sperie prea tare ofensiva celor din Parlamentul României, care doresc sfârșitul credinței și moartea tradiției. Ieri, am fost la biserică și am văzut oameni reali. În preajmă, erau îngerii păzitori. În ei avem toată nădejdea.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.