Slătioara-Glod • Zi de coasă în Maramu’!

Pe o căldură ce aproape prevestea furtuni de vară, în Maramureșul voievodal, am găsit moroșenii netulburați, la o zi de coasă ca odinioară. E adevărat, datina are de-a face și cu necesitatea, drept pentru care sunt sate, inclusiv pe Valea Izei, unde cauți un cosaș cu lumânarea. Noi am găsit!
Pe firul de drum de pe DJ 186 spre Slătioara- Glod, muncile agricole sunt la ordinea zilei. La intrarea în Glod, oriunde întorceai capul, erau oameni la cosit sau la adunat fân. Interesant, pe terase săpate în dealuri, despre care montaniardul Ionică Pop ne spune că odinioară erau cultivate, arate. Au devenit fânețe. Cu un drum, localizăm zona în care ne aflăm. Dintr-o superbă belvedere, cu șiruri de girezi cu fân în prim plan, vedem vârful Măgura Glodului, un munte chiar frumos la înfățișare. Lângă el, vârful Stănișoara. În fundal, se văd deja releele de pe vârful Văratec. Suntem aproape spate-n spate cu Țara Lăpușului. În dreapta e Budeștiul. Revenind la cosași, îi întrebăm de sănătate. Căpițele sunt clinceri, dar aici sunt omniprezente girezile, structuri lungi, plăcute. “Dară că mai cosim, asta știm face. Am tot ținut animale aici, nu ne-am lăsat de ele”, spun soții Dunca. La fel, primarul comunei Strâmtura, Ioan Pasere, spune: “Aici n-a fost colectivizare, oamenii au ținut pământurile. Le-au lucrat inițial, au cultivat, acum au fânețe. Oricum, e puțin teren arabil. Sunt animale multe acolo, unii au finanțări luate. Dar sătenii de acolo și din Strâmtura n-au lăsat niciodată coasa… n-au uitat-o!, spune el.
Traseul continuă spre Poienile Izei, pe asfalt perfect. Ne aflăm deja într-un loc unde se întâlnesc munții Lăpușului cu ai Țibleșului. Din păcate, spre Botiza dispare asfaltul. Aparent, nu e o preocupare a acestor meleaguri. La fel e și drumul intercomunal spre Groșii Țibleșului. Pe partea Botizei sunt mizerii, rupturi de drum, alunecări. Dincolo, în ciuda exploatărilor forestiere masive, sunt izvoare amenajate, răstigniri, bănci pentru odihnă.