În anul 2020, numărul de bovine sacrificate în abatoarele din România a scăzut față de anul precedent cu 32,7%, iar tăierile de porcine s-au redus cu 5,8%. Numărul de ovine și caprine abatorizate e mai mic cu 44,5%. Numărul de păsări tăiate, cu 3,1%.
Institutul Național de Statistică dă cifre seci, nu explică nimic, dar situația stă cam așa. Bovinele tăiate provin în principal din gospodăriile țărănești, obligate să vîndă vacile de lapte la abator, ca reformă (deși sînt productive), din cauza faptului că primăriile le-au luat imașurile și le transformă în terenuri neagricole. La fel se întîmplă și cu oile. Țăranii renunță tot mai mult la creșterea animalelor, abatoarele șomează și crește importul de carne. 75% din carnea de porc vine din import, asta în vreme ce țăranii n-au voie să vîndă porci grași la abator, iar tîrgurile de animale sînt închise de trei ani.
Cantitatea de lapte colectată de la țărani+ferme este de 1,1 milioane tone pe an, adică 100 de litri pe cap de consumator și an, deci 250 ml de lapte pe zi. Românul consumă 5-6 kg de brînză pe an, deci 15 g pe zi, în medie. Deocamdată, importul de lapte este mic, de 13.000 tone pe an, dar în anii următori țăranii nu vor mai avea vite în grajd și importul de lapte va crește pînă la 75% din consum, precum la carnea de porc. Cel mai mult lapte se colectează de la țărani din satele din centrul și nord-vestul României, unde mai sînt pășuni, imașuri și legalauă. Maramureșul este printre ultimele județe cu țărani ce produc lapte și carne, dar și aici politica de desțărănire dă roade…
Acestea sînt efectele descurajării țăranilor să crească animale și să vîndă produse agricole la tîrg și la piață. Statul duce o politică de eliminare a țăranilor, în favoarea fermierilor, care însă nu se înghesuie la munca grea din zootehnie, ci doar la subvenții…
