Recent, am întâlnit o situație aproape imposibilă. Am ajuns la câteva arii naturale protejate, declarate ca fiind de interes național. Care nu că ar fi ale nimănui, cât că… au prea mulți tați! Drept pentru care n-au nici unul… Încet, le vom trece în revistă. Două câte două.
Prima observație este că ar fi foarte ușor să dai vina pe primari și pe comunitățile locale. Dar ne amintim că, de la centru, primăriilor li se trasează vrute și nevrute, de la protecție socială la ISU, la comitete de situații de urgență, la raportări gen APIA sau agricole, de ne vin în minte raportările la hectar socialiste. Prin urmare, revenim și spunem. În cazul ariei lor naturale protejate, avem Agenția Națională a Ariilor Protejate, Agenția pentru Protecția Mediului, Garda de Mediu, Romsilva, ONG-urile/ custozi ce fac proiecte ce nu se văd în teren, decât pe hârtie, abia apoi primăriile. Și Poliția. Nenumărate moașe.
Peștera de la Boiu Mare
Prima locație, peștera de la Boiu Mare, și ea de interes național. Primarul Gavril Pop, sincer, ne recunoaște… „Trebuie să trimit niște oameni acolo, să facă curățenie, nu e ceea ce-ar trebui să fie.” Mergem s-o vedem, așadar. O găsim din greșeală, total nesemnalizată, numai pentru că, pe noul nomenclator al străzilor, vedem o tablă cu Strada Peșterii. După ultima casă, o luăm pe drum de câmp, vedem un gard electric ce sperăm c-ar semnaliza peștera carstică. Peștera e ascunsă în tufe, nesemnalizată, iar gardul electric protejează animalele sătenilor să nu cadă în râpa insalubră. Cu scuzele de rigoare, nu e o peșteră de interes național aici, ci groapa de gunoi a satului, cu gunoaie, televizoare, dar mai cu seamă cu leșuri de animale aruncate. De fapt, așa am și găsit peștera… după miros. Iar oferta turistică vine probabil cu anthrax. Altfel, arată superb ceea ce se poate vedea dintre tufe. O localnică ne spune că n-a fost întotdeauna așa, se putea intra, era curat. Apoi… cumva…cum-necum, s-a adunat mizerie…
Pădurea Crăiască
A doua locație, Pădurea Crăiască, din Ocna Șugatag, de 44 de hectare. Spre marea ei nefericire, pădurea protejată de interes național stă cu spatele la stațiune și la grupul de pensiuni de la drum, iar în partea de jos are lacul de apă sărată din care se exploatează salina. Alt loc trist, străbătut de țevi de canalizare care evident acolo deversează, e plin de gunoaie.
În partea de jos, autoritatea locală s-a străduit să anuleze țevile bătute de oameni în sol, să atingă pânza de apă sărată, pentru a o vinde. Pădurea ar fi a Academiei Române…mici șanse ca un academician să fi venit aici și să nu fugă. Pe păduri. De altfel, pădurea Crăiască e protejată pentru exemplarele superbe de stejar pedunculat secular, dar și cele de zadă, o specie mai rară de larice care iarna își pierde cetina. Aici zada a fost plantată, la fel ca la Grădina Regelui din Cavnic sau la pădurea Coștiui, în stare naturală se găsește zada numai pe „Polița cu crini” din munții Ceahlău. Oricum, impresionante exemplare, la Ocna Șugatag, însă în regres, bătrâne și bolnave, atacate grav de dăunători. Alt loc trist, altă arie naturală protejată de nimeni. Drept pentru care vom începe să le parcurgem pe toate, pe rând!
Excelenta serie de articole, astept cu interes!