Neașteptat pentru orășelul care nu prevestește și nu surprinde cu mai nimic, Șomcuta Mare are două monumente dedicate altor popoare-naționalități. Sigur, prevestim gluma ce urmează, nu, nu se face un monument al fierului, pe Calea Mireșului.
În zona centrală a orășelului, se află o troiță închinată evreilor de aici, deportați în lagăre de concentrare, în 1944. Sus, pe Culmea Prelucilor, dar aparținând de oraș, la intersecția drumurilor ce merg spre Aspra ori spre Codru Butesii, se află un monument dedicat memoriei ostașilor sovietici căzuți aici. La acea răscruce era un cimitir al sudaților ruși, prinși aparent într-o ambuscadă. 
De asemenea, Culmea Prelucilor e recunoscută pentru izolarea sa de odinioară, dar și pentru soldații ruși care ar fi dezertat și ar fi rămas aici definitiv, întemeind familii. La Întrerâuri există o familie, Sokolov, ajunsă la a treia generație de la ofițerul rus ce s-a căsătorit aici și a stat ascuns pe Culmea Prelucilor, până la moarte.
