Facem tot posibilul să luăm istoria Maramureşului aşa cum e, aşa cum a fost, nu după cum cred patrioţii de duminică, după cum “ar fi frumos să fie”. În nordul Maramureşului, am avut cantonate armate germane, cu trupe italiene, austriece, maghiare, atât în primul, cât şi în al Doilea Război Mondial. Oarecum, ambele situaţii, ambele armate ne-au apărat. Nu toată lumea o ia aşa.
Un studiu de caz poate fi observat din abordarea, din modul de a respecta cimitirele soldaţilor “ne-români”. La Borşa Prislop, în dreapta mănăstirii, este un cimitir al eroilor. În realitate, nu e nici măcar pe locul real, era mult mai jos, la lizieră de pădure, ni-l arăta odinioară Tuţă, celebrul călugăr-pustnic ce a ridicat mănăstirea cu mâna lui, pe banii lui, din munca în Italia… după care a fost fugărit şi îndepărtat de acea mănăstire. Nu comentăm. Cimitirul este folosit doar ca atracţie turistică…nu că ar fi. Închis, împrejmuit cu gard de sârmă, cu cruci făcute la fel, din ţeavă neagră, fără nume, fără o simplă tablă care să ne arate cine-ce-cum, ce eroi şi ai cui. Odinioară, odată ca niciodată, preşedintele Traian Băsescu se reculegea la acel cimitir, nu ştim dacă fusese informat că eroii erau germani, maghiari, italieni. În rest, ignorare totală, la fel ca la alt cimitir de gen, multinaţional, al Borşei, din zona Gării, la intrare.
În paralel, vecinii din Vişeu îi comemorează şi-i respectă pe eroii celor două războaie. Şi anul acesta, la 104 ani de la înfiinţarea cimitirului de la Miraj de pe Valea Vaserului, eroii au fost cinstiţi cu oficialităţi, cu onoruri militare date de toate armele, cu coroane de flori. Eroii erau vânători de munte germani, soldaţi maghiari, austrieci sau ruşi, căzuţi în Primul Război Mondial. La fel, în cimitirul ţipţeresc de pe deal, din oraş, zona soldaţilor germani din cele două războaie mondiale este perfect întreţinută şi amenajată. Sunt felii din istoria noastră, a Maramureşului. Iar fotografiile vorbesc de la sine.
