Înainte de-a vă minuna, trebuie să știți că în Italia e considerată o delicatesă și o fiță, ba are nume din acela savant… Asta dincolo de supoziția (încă în cercetare) că anumite tipuri de ciuperci consumate crude omoară sau minimalizează celulele canceroase.
Luați două hribe mici, tinere, de toamnă. 2-3…, nu din cele de plop, mesteacăn sau carpen, cu picior negricios, ci din cele cu picior gros. Se curăță cu burete umed, dar nu se spală, să nu se umple cu apă. Țineți ciuperca în lung și tăiați felii cât de subțiri puteți. Dacă nu vă e la îndemână, despărțiți pălăria de picior și tăiați așa, și una și alta. Le întindem pe un blat de lemn și le stropim cu ulei de măsline. Le condimentăm cu sare, piper, obligatoriu praf de usturoi, plus puțină zeamă de lămâie. Opțional, se poate presăra și pătrunjel sau fulgi de chili. Ornăm platoul cu ceva șuncă, brânză, ori verdețuri gen rucola. Veți avea o plăcută surpriză să constatați că aveți ceva nobil, cu textura ridichilor, dar cu aromă puternică de pădure. Se consumă cu pâine și nu spre seară, pentru că sunt grele. (n.r.- am consumat miercuri după-amiaza și suntem bine mersi!!!)
