Ceasul al 12-lea

1
76

Spectacolul politic românesc continuă! După ce a fost demis guvernul Cîțu, cu un număr record de voturi, 281, vot considerat istoric la București, președintele României face o desemnare, din start, sortită eșecului. Îl nominalizează pe Dacian Julien Cioloș, ca premier care nu trece în Parlament, nici prin urechile acului. Între timp, privim la televizor scene terifiante, cu morți în saci negri, așezați sub streașina spitalelor, cu gropi săpate de excavatoare, cu sumare slujbe de înmormântare. Sau fără închiderea gropii de către un preot. Și la crematoriu se stă la rând. Cât îmi stă în putere fac diferența între năvala morții pierdute de sub control și puterea autorităților de a îmblânzi tragedia. Cuvântul catastrofă a fost pronunțat atât de președintele țării, de medici specialiști, dar și de unii politicieni cu priceperea realității.
Între timp și presa străină face aprecieri la starea de fapt din România. Publicația germană Deutsche Welle scria mai zilele trecute: „România se află într-o criză acută. Țara are nevoie de un guvern cu puteri plenipotențiale, capabil să pună capăt harababurii politice.” De peste Ocean vine părerea unui român: „Trăiesc de 33 de ani în America, citesc în fiecare zi ziarele din țară și urmăresc posturile de televiziune, încercând să înțeleg de ce România trece printr-o criză permanentă și se află regulat în fruntea clasamentelor negative.” Semnează, Grigore L. Culianu, un jurnalist pe care l-am urmărit îndeaproape în perioada mea americană. Și președintele Iohannis a ascultat vocea Rinului. L-a desemnat ca premier pe generalul Nicolae Ciucă, de un timp retras în rezervă și bun de a fi civil pentru rânduieli guvernamentale, cum cer normele europene.
Stau și mă gândesc cum un militar de carieră, cu rosturi importante în Armata Română, poate deveni brusc un civil de folosință politică și cetățenească? O prefăcătorie acceptată oficial. Nu uit că premierul desemnat, conform biografiei sale, a condus soldații români în prima bătălie în care au fost combatanți activi după Al Doilea Război Mondial. Este vorba despre bătălia de la Nasiriyah (Irak, 2004). După care, Ciucă a fost înaintat la gradul de general și a intrat în atenția armatei americane. Unii au spus că nu a fost vorba despre o mare victorie, ci o poveste spusă de o mână de jurnaliști, care au făcut un mit fără dovezi. Nu știu, nu am fost pe frontul din Irak, dar știu că generalul a intrat adânc în grațiile președintelui României. Așa s-a ajuns la această desemnare pentru formarea unui nou guvern, care să mai liniștească starea țării în cel de-al 12-lea ceas.
După ce vedem în fiecare seară la televizor, dar și în realitatea prin care ne plimbăm cu mască, constatăm o stare de crispare a sufletului. Tema bolii și a morții devine obsedantă. Suntem asediați de o artilerie de informații contradictorii. Lumea este împărțită în două tabere. Pe unii nici moartea nu-i convinge. Mi se pare cea mai periculoasă derută a acestui timp în care ceasul bate ora de trezire. A noastră, dar și a dumnealor, cei care conduc țara. După două întâmplări politice la nivel înalt guvernamental s-a încercat și varianta militară sub acoperire civilă. Parte dintre politicieni au sărit ca arși. Vine dictatura militară! Eu, care am făcut armata, și am citit despre asemenea dictaturi, îi liniștesc că nu se poate întâmpla așa ceva. Nu sunt coapte condițiile pentru asemenea anomalii.
Apoi, domnul Ciucă este generalul armatei moarte. Adică un general fără armată. Așa mi-am adus aminte de celebrul roman al lui Ismail Kadare, o poveste despre vinovăția personală și cea colectivă, dar și despre destin. Generalul lui Kadare merge în Albania natală să-și dezgroape armata pentru o luptă iluzorie. Generalul nostru trebuie să se lupte cu un inamic nevăzut, care răpune prea mulți români. Pentru o victorie sigură are nevoie de ajutor politic, nu de grenade antitanc. Până la ora la care scriu aceste rânduri, ora 12 din noapte, teatrul de operații din politică este în fierbere. Fiecare pentru interesul lui, nu pentru țară. Este multă vânzoleală pentru funcții. Îmi dau seama că din alegeri bune au ieșit, în mare parte, politicieni slabi. Fără viziune națională. Repetă ca o melodie de pe o bandă de magnetofon clișee europene. Este o constatare dureroasă, dar asta se vede când sunt puși să ia decizii salvatoare pentru țară.
Repet, să nu fiu greșit înțeles, cred că pentru România integrarea europeană este o opțiune în direcția civilizației. Generalul fără epoleți, desemnat să formeze un nou guvern, caută aliați pentru a fi susținut în Parlament. În vremuri grele, cum sunt acestea, asumarea guvernării este prudentă. De astăzi intră în vigoare noile restricții pentru populație. Care erodează condiția politicienilor. Dar țara trebuie guvernată, se impun măsuri urgente, cu vocație salvatoare. Domnilor, lăsați orgoliile politice și ajutați-l pe domnul general în rezervă să facă un guvern cu care să treacă Rubiconul. Este ceasul al 12-lea. După aceea puteți dezerta pe la casele voastre politice. Dar țara să rămână sănătoasă. Sub presiunea crizei pandemice și a scumpirilor în cascadă, generate de criza energetică, țara are nevoie de o guvernare stabilă și pricepută.

1 COMENTARIU

  1. Circul continua in Parlamentul Romaniei iar presedintele Johannis, principalul vinovat se plimba pe la piramide in Egipt! Cat de cretini ne cred si suntem…

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.