Revoluția după Augustin Buzura

0
201

Se împlinesc 32 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, când a început schimbarea lumii. Scriitorul Augustin Buzura, născut în Berința, o numea Revoluție, aducând mai multe argumente pentru această definire. După trei decenii, fiecare ne putem face propria părere despre ce a fost atunci. Dar mai ales ce a urmat. S-au scris multe cărți, semnate de actorii principali ai acelor zile. De cei care părăseau scena istoriei, dar și de noii aburcați iute pe scara puterii. S-a lăsat cu moarte, cu procese și condamnări, cu felurite interpretări ale momentului teribil din acel Decembrie. Au intrat în atenția publică și autori din armată și serviciile secrete. Avem o bibliotecă suficient de mănoasă. O judecată obiectivă și responsabilă, după atâta vreme, trebuie să facă disocierea necesară între manipulare și realitate, între diversiune și curajul civic, între minciună și evenimentele concrete, atestate documentar.
Cert este că acel Decembrie marchează o piatră de hotar în istoria României. Istoriografia postdecembristă a acreditat multe idei, a evocat implicări externe, că Vestul și Estul și-ar fi dat mâna cu privire la România. S-au formulat o sumedenie de întrebări și s-au dat mai puține răspunsuri. Tot mai multe fapte sunt cunoscute, iar interpretările asupra lor se nuanțează. Așa că fiecare avem o Revoluție a noastră. Atunci, însă, au murit mulți oameni nevinovați, care credeau în schimbarea lumii. Avem o literatură generoasă pe tema Revoluției române. Greu să mă descurc în țesătura ei. Așa că am recurs la părerile marelui scriitor Augustin Buzura, care a fost un bun receptacul al evenimentelor. Dar mai ales al urmărilor lor.
Iată câteva aprecieri exprimate în stilul scriitorului: „Am crezut că Revoluția va veni cu orice altceva, dar nu cu minciună și ură. Libertatea a fost un pretext pentru denigrare și jaf. Dosarele Securității, uriașele depozite de ură, de jeg și minciună sunt mai eficiente astăzi decât atunci când au fost întocmite. Cui îi mai pasă de idealurile celor care au murit în închisori, la Canal sau în munți? Cui îi pasă în realitate de această țară? Mai este cineva creștin din moment ce nimeni nu știe să ierte sau să înțeleagă? Nulitățile, veleitarii și frustrații distrug tot ce poate fi distrus: vârfuri, modele, mituri. Paraziții trebuie să trăiască bine cu orice preț.” Sau alt comentariu: „Câți dintre naivii care, în acele cumplite nopți de decembrie, au ieșit în stradă dispuși să moară, și-ar fi imaginat că vom ajunge la o mizerie derutantă. Înainte, de dragul numitei libertăți, oamenii își riscau viața fugind din țară, acum, pur și simplu, sunt îndemnați să plece. Unii, oricât ar părea de bizar, își salvează viața și profesia părăsindu-și țara.”
Da, se pustiește țara! Apoi, Buzura mai scrie: „Pentru a te mândri că faci parte din Uniunea Europeană trebuie să scapi de analfabeți sau semianalfabeți, trebuie să învățăm alfabetul libertății și demnită­ții. În ce am crezut în anii lungi și apăsători ai comunismului și în nopțile cumplite ale Revoluției, și ce a ieșit? Din nefericire, răspunsul este la îndemâna oricui: a ieșit ceea ce au permis să iasă cei cu știință de carte, vârfurile intelectuale.” Nici una dintre ideile pentru care s-a murit la Revoluție nu se mai cercetează nici măcar în treacăt. Așa am ajuns supraviețuitori de meserie.” În România, din păcate, întrebările pe care trebuie să ni le punem sunt grave: ce instituții funcționează cu adevărat? Sunt vinovați în Revoluție? Multe, multe întrebări, dar și lămuriri putem descoperi în opera publicistică a lui Buzura. Este neiertător cu realitatea. Radicalismul moral, vizibil pe măsură ce vremurile au devenit tot mai apăsătoare, s-a alimentat din cultura sa umanistă și medicală. Dar și din experiența de teren a prozatorului travestit în gazetar.
Am avut norocul să-l însoțesc în multe locuri din Maramureș. Dacă citim volumul Bloc-notes (1981), vom constata că reportajele sale sunt un model de onestitate și insubordonare față de comanda de partid. Lui Buzura nu i-a fost teamă de conceptele de: națiune, național, popor, identitate națională ori patriotism. În numele acestor concepte supreme a scris și despre Revoluția Română. Le-a dăruit cu generozitate tuturor. Scrisul lui a fost baricada care a rămas mărturie. Scria Augustin Buzura: „Revoluția nu mi-a redat libertatea de a scrie, deoarece, în ciuda cenzurilor și a amenințărilor, m-am simțit întotdeauna liber.”
Au trecut 32 de ani de când s-a murit pentru un ideal. Fiecare dintre noi putem să ne luăm partea noastră de izbândă, de eșec ori așteptări. Eu m-am gândit la opera lui Augustin Buzura, care este un izvor lămuritor de idei. Din păcate, marele scriitor a plecat dintre noi în iulie 2017. A fost un mare caracter, un om de atitudine, un om moral. Da, au trecut 32 de ani de la Revoluția Română!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.