A doua călătorie a lui Ulise

2
193

Ulise, eroul din războiul troian, rege în Itaca, rătăcitor pe ape și insule viclene, s-a prelins spre noi în felurite închipuiri. S-a înfruntat cu furia mării, cu voința zeilor și a destinului. Un erou magnetic pentru multe generații de scriitori. Cum să nu fii fascinat de acea corabie, în care zeul Eol a închis toate vânturile, care l-au ajutat pe Ulise să ajungă la cea mai profundă metaforă a așteptării, soția Penelopa. A învins și ademenirea sirenelor, mateloților le-a astupat urechile cu ceară, să nu fie ispitiți de magia cântecului lor, iar el s-a legat cu frânghii de catarg. Penelopa a rămas cu nădejdea venirii lui Ulise. Deși a fost asaltată de pretendenți regali, ea rămâne în seama speranței. De aceea, în ziua sortită unei cununii, i-a pus pe oaspeți la o încercare cu tâlc. Cea cu arcul, iar Ulise, necunoscut la înfățișare, se dovedește cel mai bun arcaș. Povestea aceea s-a prelins spre noi, poeții fiind iscusiți interpreți ai mesajelor.
Așa a ajuns navigatorul Ulise în bucătăria unui distins poet din Maramureș, cu toate simbolurile aduse prin vreme, și potrivite după chipul și energia lirică a timpului nostru. Și a ajuns titlu de antologie lirică. Poetul, pe numele lui Ioan Dragoș, un “rafinat/care te învață cum să privești/ semnul amiezii”, mi-a arătat drumul spre sufletul miraculos al călătoriei. Ca să mă încurajeze, mi-a povestit despre starea de oboseală a lui Heraclit, care, prin curgerea fluviului, a descifrat „cea mai iscusită cugetare din veacuri.” În prima lui călătorie, curajosul om de spirit liric, Ioan Dragoș, a fost și a rămas cavalerul stăpân pe tâlcurile administrației juridice a județului, a țării, dar și a altor Ținuturi lirice. Tăcerea lui, aparentă, ilustrează cumpănirea lumii. Până nu demult, în fiecare dimineață, treceam pragul casei lui, în care guvernau legile, și ne primeneam sufletul și mintea cu întâmplările zilei. Dar alunecam și pe teritorii imprevizibile, provocați de vreo carte, ori de un nume de confrate. Erau discuții scurte, dense, puse parcă într-un chenar geometric. Când se încheiau, regretam, dar era lungă calea spre faptele zilei.
De când Ioan Dragoș a lăsat legile pe seama altora, și s-a retras la poale de codru des, ușa casei în care locuia este mereu închisă. Așa că nu știu dacă este cineva înlăuntru. Doar doamna Flavia stă în pridvorul casei, și răspunde la salutul matinal. Eu am un sentiment de argonaut care trece pe lângă o corabie părăsită pe un țărm din Itaca. Pereții coridorului sunt mai strâmți, mai tăcuți, mai singuratici. Personajele mai absente. Sunt dominate de viața hârtiilor. Și asta este un fel de viață. Dar mie îmi lipsește aventura scriitorului care l-a creștinat, vorba vine, pe Ulise prin poezie. Se poate și așa ceva. Deoarece “poetul caută expresia pregnantă, versul izbitor, folosind întru acestea imaginația”, aprecia Laurențiu, un tânăr rege, pe vremea aceea, dintr-o insulă critică, învecinată cu cea a lui Ioan Dragoș, pe la care a trecut Ulise, ospătându-se liric într-o bucătărie. Care și-a adus aminte de cuvintele vrăjite, venite dinspre sirene, ale unui argonaut sever, pre numele lui Nicolae, care în ciuda războaielor dintre cetăți, el reușea să întocmească istorii literare.
Fără emoție, acest argonaut de vază a scris că: „Lapidare și inteligente mi s-au părut poemele lui Ioan Dragoș, sugestive, bogate în metafore, reci și puțintel livrești.” Ulise din bucătărie a scris aceste aprecieri pe o piatră netedă, cu povara uimirii, tocmite după firul cu plumb, pentru a ne feri de prăpastia dintre timpurile verbului. Vedeți, poetul se poate întrupa în personaje râvnite de istorie. Astăzi, în Ziua Sfântului Ioan Botezătorul, poetul Ioan l-a învățat pe bunul lui prieten, Ulise, să scrie versuri. De aceea anticul personaj și-a făcut timp să facă a doua lui călătorie, în Maramureș, chemat de insurgentul poet născut pe meleagurile noastre. Prietenul meu, poetul Ioan Dragoș, m-a făcut să locuiesc într-o nobilă dilemă: care-i poetul și care este eroul? Amândoi s-au purtat cu mine suficient de drept: m-au lăsat să-i privesc pe fereastră! De aceea nu prea am înțeles ce au vorbit. Am văzut că și-au strâns mâinile, semn că se vor întâlni în Itaca, acasă la Ulise. Că Penelopa îi așteaptă.
Până atunci, La mulți ani! Ioanelor și Ionilor și altor arpegii ale acestor nume.

2 COMENTARII

  1. La multi ani juristului de exceptie Ioan Dragos, un gand bun poetului magnific Ioan Dragos si un salut colegial prietenului meu Ioan Dragos!

  2. Fie ca Sfântul Ioan să va călăuzească paşii spre fericire şi împliniri.Cu ocazia zilei dvs. de nume, va doresc să aveti parte de toata bunătatea vieţii, de fericire şi de împliniri. Ne lipsiti foarte mult de la Consiliul judetean, siguranta, linistea pe care ne-o dadea-ti ne fac sa ne amintim mereu cu drag si zilnic de dumneavoastra!

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.