Rătăciți pe drumurile democrației

0
84

În urmă cu ceva timp, actualul ministru al învățământului a declarat că numărul elevilor cu bursă de merit ar fi de ordinul sutelor de mii. Declarația a făcut-o în urma protestelor asociațiilor elevilor, care i-au cerut demisia. Școlarii au fost nemulțumiți de decizia ridicării plafonului pentru acordarea bursei de la media generală 8,50 la 9,50.
Vizibil marcat de gestul elevilor, Sorin Cîmpeanu, în spațiul public, a motivat decizia cu argumente imbatabile. Îna­inte de alte păreri, trebuie făcute câteva observații legate de asociațiile elevilor. Un gen de „sindicate” școlărești conduse de lideri tineri și neliniștiți. Care revendică drepturi necuvenite și visează să ajungă mari politicieni. În lipsă de maturitate, nu au nici originalitate. Preiau fără discernământ din obiceiurile sindicatelor din alte sectoare cu lideri specializați în diversiune și manipulare. Nu realizează că acolo revendicările și protestele sunt de altă natură, incompatibile cu școala ca instituție. Care ar trebui să funcționeze după reguli și norme ce impun multe obligații și puține drepturi. Dacă ele lipsesc, vina aparține autorităților și administrației sistemului. În afară de dreptul la învățătură pe bani publici, altele care ar putea fi încălcate eu nu am identificat. Cine a dat elevilor dreptul să conteste notele și să evalueze cadrele didactice a încălcat principiile școlii de pretutindeni. Nu-mi dau seama dacă părinții sau alte persoane cu influență au contribuit la declanșarea protestelor. Oricum ele nu au fost întâmplătoare. În această perioadă plină de convulsii sociale, asociațiile au speculat tendința unei părți a societă­ții orientată spre proteste și demisii. În ideea că și problema burselor va fi rezolvată, tinerii au procedat ca adulții, iar cu protestele au luat-o înaintea profesorilor. Solicitarea demisiei ministrului a fost un gest irațional de bravură, ce nu mai trebuie repetat. Pe la minister s-au perindat miniștri fără număr și, în felul lui, cu reforma, fiecare s-a jucat de-a v-ați ascunselea. Cu toate neîmplinirile, cadrele didactice nu și-au permis ca măcar unuia să-i ceară demisia. Prezența asociațiilor poate fi utilă dacă au obiective în măsură să contribuie la reformarea școlii. Alt gen de acțiuni spontane sau de conjunctură nu fac decât să-i submineze puțina autoritate și așa aflată în cădere liberă. Pentru ca liderii să evite drumurile greșite ale democrației, profesorii au obligația să se implice constructiv în demersurile asociațiilor. Nu o fac din cel puțin două motive. În primul rând, pentru discuții purtate cu elevii pe subiecte de interes social, profesorii nu au pregătirea necesară. În absența dialogului, mai iau în calcul prostia unui anonim, născută imediat după 1990 și menținută de-a lungul anilor. Ca elevii să nu fie contaminați, în școală s-a interzis orice formă de politică. Bine că, fără să întrebe pe nimeni, fac politică, dar nu cum trebuie. Legat de burse, decizia ministrului este lăudabilă, necesară, dar nu suficientă. Recompensele meritorii și meritocrația impun condiții pe care elevii nu le îndeplinesc. Nici măcar olimpicii intrați într-un anonimat desăvârșit. Acum, și înainte de pandemie, la presiunea părinților și elevilor, evaluarea a devenit o târguială cu complicitatea profesorilor. Ani la rând, m-am luptat cu notele mari, fără acoperire în cunoștințe, dar degeaba. Inițial, o medie generală mare a fost avantaj pentru admiterea la liceu și facultate. Ulterior, școlarii văzând că poate aduce ceva bani nemeritați, fantoma s-a extins la burse. În afara celor sociale, oferite pe criterii bine gândite, alte burse trebuie eliminate. Școlarii ar fi bine să înțeleagă că democrația are reguli ce nu pot fi ignorate. Altfel, anarhia cu pași repezi vine să ne bată la ușă.
Prof. Vasile Iluț

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.