Mătuşa Mărie Rednic din Onceşti, cunoscută în sat drept Măria lu Deorde a lu Lorinţ, e bucuroasă când îi ajută pe cei dragi, făcând mereu câte ceva de folos în viaţa acestora.
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş vorbeşte despre femeia care a adunat în amintirile sale o sumedenie de amintiri. “De câte ori o vizităm, mătuşa Mărie ne destăinuie cu drag poveştile de pe vremea când participa la şezători, îşi aminteşte cât de mândre şi pline de esenţă erau nunţile în trecut, cum răsuna satul de colinde în noaptea de Crăciun, cum veneau vecinele să-şi rumenească colacii de Paşti la cuptorul din curtea sa, cum se grăbeau în ziua de Paşti să ajungă cu toţii acasă de la slujba de Înviere, purtând în spate desagi mari cu bunătăţi sfinţite…”, scrie Corina Isabella Csiszár. În zilele lungi de iarnă, încă ţese la război, reuşind astfel să facă timpul să treacă mai uşor. “Mătuşa Mărie încă mai păstrează pânză valoroasă de casă, în dulapurile-i din lemn de nuc, pe care spune cu mândrie că le-a achiziţionat demult de la un evreu: «D-api câtă pânză am! Ioi, bună-i ceie de cânepă. Avém cânepă colo-n grădină, că acolo o fo tare bun pământu. Cânepa să culegé de 2 ori, îi de vară şî de toamnă. Şî o culegem ceie de vară şi o puném în râu şi sta 2 săptămâni până să topté»”, mai scrie CJCPT Maramureş.
