Roată-roată prin Maramureș, căutând drumuri secrete de intrare în județ

Am mai umblat noi roată-roată prin Maramureș, în căutare de rute mai puțin cunoscute de nu chiar secrete de intrare/ieșire la noi. Acum, de când cu ucraineni care găsesc alte rute, de când ne-a izbit aerul de primăvară, am mai găsit câteva asemenea drumuri. Unele chiar neașteptate. Știați de podul metalic de la Bârgău, peste care vin oameni cu bicicletele la lucru, la Seini sau Tăuți?

Sus în nord

Cel mai fierbinte loc din Maramureș este acum granița cu Ucraina. Nu trebuie uitat și nici ignorat, mai ales că traficanții și refugiații se bazează pe drumurile de acces. Pe alocuri, vorbim de drumuri forestiere chiar părăsite, altele sunt doar cărări. Începem însă din Băița aparținătoare orașului Tăuți, unde, după ramificația spre Ulmoasa, spre stânga, avem drumuri fores­tiere, însoțite de superbe cascade, ce dau aproape până la „Sfinxul Oașului” și la vârful pârtiei Luna Șes de la Negrești. Alte drumuri forestiere și numai de 4×4 dau de la Blidari și Firiza spre limita cu Satu Mare, pe la cascada Ștur și Poiana lui Dumitru. Ating tangențial limita de județ, dar nu sunt drumuri în sine.

Apoi, pe Huta, granița Maramureșului nu mai e cu Satu Mare ci cu Ucraina. O străduță din satul Piatra aparținând comunei Remeți iese spre graniță, dar nu în Tisa, ci pe uscat, spre satul Iablunivka. Pe Tisa, între satul Teceu Mic românesc și orășelul Teceul Mare ucrainean a existat un pod, din care mai e jumătate, dar pe secetă, bancuri de nisip aproape unesc malurile… Interesant și foarte omis din discuții zilele acestea este și podul de cale ferată dintre România și Ucraina, de la Câmpulung la Tisa. Nu circulă tren, șinele cu dublu ecartament par părăsite, dar podul există și poate fi traversat fără probleme…teoretic. În satul Valea Vișeului, alt punct de presiune asupra graniței de când e lumea, e atât de simplu accesul, Tisa intră într-un fel de defileu îngust unde are pe ambele părți drumuri, cel de la noi forestier. Apoi, limita dintre țări urcă în munții Maramureșului. Unde devine complicat, recentele evenimente cu salvamontiști căutând refugiați înghețați o dovedește pe deplin. Sunt munți, dar drumuri au! Pe partea ucraineană, se vede clar drum de-a lungul graniței. Limita e pe creasta munților Maramureșului, dar e plin de drumuri forestiere de ambele părți. În Borșa de exemplu, în spatele muntelui Cearcănu, pe Google Earth apare un drum pe o vale umedă ce trece din Ialovățu de Jos (Ucraina) până la noi. Apoi, limita Maramureșului părăsește limita cu țara vecină greu încercată și ne învecinăm cu Suceava. Zona de munte e greu încercată de TAF-uri și drujbe, dar apoi, vecinătatea devine una bună, propice, în Parcul natural al munților Rodnei. Ne învecinăm deja cu Bistrița Năsăud, limita merge pe creastă, drumurile apar abia mai încolo. De la Dealul Ștefăniței încolo. Și încep drumuri cu surprize, interjudețene puțin sau deloc cunoscute.

La Sud, plin de drumuri

Din Săliștea de Sus, de la mănăstirea Buleni, un drum continuă până pe limită și trece, se întrerupe, dar dă tot oarecum spre Dealul Ștefăniței și spre Romuli. Și iar urcăm în munți, dar în Țibleș. Sătucul Larga al comunei Suciu se învecinează direct și pe drum parțial asfaltat cu Molișet din Bistrița. Și de la mănăstirea Breaza de la Suciu este drum de pământ ce trece la vecini, spre satul Breaza. Cu județul Cluj avem doar trecerea de la Boiereni spre Măgoaja, bine-cunoscută. Doar e satul lui Pintea. Cu vecinii sălăjeni însă părem a fi cei mai mari prieteni. Drumuri de deal/câmp/exploatare/forestiere apar pe hartă mai puțin, dar de pe satelit se văd. Între Dealu Mare de la noi și Goștila de la ei. Dar și din satul Baba spre lacurile cu pește, spre Bârsăuța. Și din Vima Mare spre Dolheni. La fel din cătunul Jugăstreni spre Șasa, dar trebuie să mergem pe uscat să vedem dacă se poate trece. La fel din Vărai al comunei Valea Chioarului spre Vălișoara din Sălaj. Alte drumuri cu deal, câmp și pădurice mai par a exista între Arduzel și Biușa, între Vicea și Ulciug. Mai sunt drumuri între Oarța și Motiș sau Giurtelecu Hododului. De unde ne învecinăm deja cu Satu Mare, unde iar vom avea surprize.

Din Bicaz pe la mănăstire și prin pădure, ies drumuri spre Hodod. Din Ciuta se iese spre Babța. Din Corni sunt drumuri spre Stâna sau spre Soconzel. Și iar intrăm în zonă împădurită, pe Culmea Codrului. Unde nu că nu sunt drumuri de pădure, dar trebuie să ne mai documentăm, ele există. Mai la deal, afară din pădure, Bârsăul se învecinează și cu Asuajul și cu Fărcașa de la noi, un drum ce ne-a salvat mașinile pe vremea șantierului haotic de pe Drumul Nordului. Iar traseul nostru se încheie iar pe o limită naturală „acvatică”, pe râul Someș ce ne desparte sau ne leagă de județul Satu Mare. Între Bârgău și Aciua s-a păstrat o bandă rulantă de balastieră, peste Someș, pe care trec oameni cu biciclete spre servici, la noi. Lasă bicicletele undeva în Bârgău și urcă în microbuz. Dar să nu părăsim locul în grabă, pentru că el ne reamintește de vremuri apuse. La margine de sat, o curte de „întreprindere socialistă”, totul e închis, utilaje părăsite, banda rulantă și ea uitată. Încă o dată, Statul a mai oferit o dovadă cât de prost manager a fost, pentru că, în paralel, balastierele înfloresc…

Să nu vorbim de fierul vechi de care încă nu au dat cei interesați, cei dependenți de el… Ceva mai în aval, o altă asemenea bandă trece de la Ilba spre Pomi. Urmează, în aval și-n scurt timp, podul de la Seini. Și cam atât. Restul sunt drumuri naționale, județene.
Sigur, o seamă dintre drumurile de mai sus le-am atins tangențial și data trecută. Altele sunt drumuri de 4×4 sau de tractor, dar după cum vedeți zi de zi la Tv, tractoarele sunt eroi naționali vizavi în Ucraina, ajung unde nu ajung tancurile, ba chiar sunt prădători naturali. Drumuri de care/căruțe nu mai sunt… or fi fost. Dar sunt de TAF-uri. Iar motivul pentru care am amintit aceste drumuri uitate este pentru că, din păcate, peste tot unde sunt drumuri ascunse, ele vin cu abuzurile aferente: tăieri masive, gunoaie aruncate pe văi. Promitem să mergem să le vedem, să le arătăm Dvs și autorităților locale.