Ia-le de unde nu-s! Superbe atracții turistice, bine ascunse prin Maramureș

3
1669

Cei ce umblă prin lume, dar și prin țară știu că, oriunde există un minim pretext, se generează un mic magnet de atras turiști. Un pârâu, o cascadă, un loc istoric devin pe loc atracții. Cu comerțul și cu locuri de luat masa ori cu cazarea aferente. La noi e puțin diferit, unele locuri sunt atât de bine ascunse de-ai zice că sunt “de uz intern”, le ținem doar pentru noi. Desigur, montaniarzii și iubitorii de natură pură jubilează. Cum ar fi (nu că nu s-a întâmplat…) să faci kilometri, să te cațeri, ca să ajungi într-un loc unde e tabără de mașini 4×4, cu muzică, gunoaie etc?

Studiu de caz, cea mai recent cascadă a Maramureșului!

Cu câțiva ani în urmă, autoritățile din Moisei anunțau descoperirea unei cascade, pe o vale, era plină de lemne căzute, de vegetație, oarecum ascunsă. Au promis c-o dau turismului. Zis și făcut, însă abia acum am reușit să ne facem timp de cascada Măgura, “cea mai proaspătă” cascadă maramureșeană!
După câteva bâlbe, după două variante și mai mulți îndrumători, am găsit traseul de pe DN 18, pe Izvorul Dragoș în sus, spre cascadă. Se putea și de la mănăstirea Moisei, dar doar cu 4×4 sau la picior.

Sunt 5 kilometri, măsurați de montaniardul Ionică Pop cu GPS-ul, până la cascadă. Urcăm cu mașina printre case, marcajele turistice sunt atât de rare și de selective puse încât ne luăm mai mult după fler.
Suntem sub Măgura Moiseiului, urcăm printre case, unde ne salută un superb păun, vedem un gard de proprietate făcut din meri, ceea ce ar trebui să fie o raritate națională… apoi ieșim în deal, la stâna din Măgura, la 1091 metri altitudine. De aici lași mașina, s-a căznit destul și urci la picior cam un kilometru spre cascadă.
Suntem acum la 1207 metri altitudine, la cascada Măgura. Într-adevăr, amenajată, cu două filigorii, podeț de vizitare, poate puțin prea amenajată pentru gusturile noastre. Dar frumoasă, furtunoasă. De văzut măcar o dată în viață. Suntem în imediata vecinătate a Pietrosului Rodnei.

Primarul Grigore Tomoioagă ne spune că pregătește un traseu turistic al lor, moiseian, de urcare pe Pietrosul: “Am cerut acord de la Parcul Național, sunt de acord, traseul se va face cu sprijinul rangerilor. Alt traseu îl vom face spre Ponor, peștera de unde izvorăște Iza, e tot pe teritoriul nostru. Ca să vă răspund la vecinătatea cu Vaserul, da, e adevărat, de cealaltă parte a Moiseiului, cătunele de pe deal se învecinează cu Vaserul. Mai mult, noi avem un drum comunal DC2, de la Moisei prin Valea Păroșii spre Valea Scradei de pe Vaser, început în 2010. L-am făcut, e circulabil cu mașină normală, doar că mai lipsesc 1,5 kilometri de deschis dincolo, pe teritoriul orașului Vișeu, unde noi nu putem interveni.”
Revenind la cascada noastră, poate mai frumoasă decât cascada în sine e belvederea, cam din zona stânii.
“Spre nord vedem vârfurile Pop Ivan, apoi Farcăul și Mihăilecul, cu vârful Băița, apoi Greabănu, ce e deja în Vaser, plus Pietrosu Bardău. Apoi, vedem vârfurile Țiganu, Toroioaga, Piciorul Caprei, Jupania, vârfurile Măgura și Cearcănu. Iar în apropiere, lângă noi, avem Pietrosul Rodnei, lângă care se văd, încă înzăpezite pe versanții nordici, Buhăiescu Mare și Mic plus Mumaia”, ne prezintă montaniardul Ionică Pop “harta” belvederii.
Superb loc, cu belvederea și cu traseul. Iar spre localități, din diverse unghiuri vezi zona de deal a Moiseiului, cu sutele de fânare acum cam nefolosite, apoi Moiseiul, iar mai departe, sub Toroioaga, se vede parte din Borșa.

Alte obiective bine ascunse

Maramureșul mai are asemenea minunății de… ascuns. Pe de altă parte, a face un efort susținut, a te orienta, a căuta o nestemată ascunsă poate fi mai satisfăcător pentru omul de munte decât un traseu simplu, evident, de creastă sau perfect marcat. Mai puțin benefic e pentru turismul de masă, dar asta deja e altceva.
Mai avem, de asemenea, cascada Ciuroi din Sarasău, accesibilă numai cu mașini 4×4 și nu în vremuri de noroaie mari. Avem apoi cascada Pișetoarea din defileul Lăpușului, deasupra căreia ajungi relativ ușor, pe traseu plăcut, dar coborârea la baza ei cere picioare de oțel și chiar nițel curaj. Evident, nu în șlapi. Alt loc bine ascuns este cel cu cascadele de pe valea Crasna, de sub muntele Pop Ivan. Sau defileul Tisei de la Lunca la Tisa spre Valea Vișeului, sensibil acum ca porțiune de graniță, dar și cu drum județean folosit drept forestier. Alt loc în care se ajunge greu e poiana cu narcise de la Repedea, ce urmează a fi căutată în următoarele zile. Sau Izvorul Verde de la Borșa, un loc cvasivirgin.
Dar avem în Maramureș locuri cu drumuri deschise ce sunt cumva ascunse, nu sunt promovate ca fiind atrăgătoare pentru turiști: cătunele uitate de la Groșii Țibleșului, cele de la Poienile de sub Munte, chiar satul Valea Stejarului ce nu are nici măcar tablă de intrare/ieșire din localitate! Chiar firul Slătioara-Glod, cu sate încă frumoase, neatinse total de modernism. Deși drumul iese spre Poienile Izei, apoi spre valea Sasului din Botiza.
Alt drum, județean cică, asaltat de forestieri care au lemne “pe carosabil” este cel din satul Mara spre pășunea Tătaru, cu coborâre și ieșire spre Izvoare, spre Firiza. Chiar orașul Baia Sprie are obiective ascunse, cu ghilimelele de rigoare, vorbim de cel de-al doilea Lac Albastru, din curtea minei, nepus în valoare, sau de superba Grădină de Piatră vecină cu dealul Ciontolan.

Dar ce vorbim aici, avem sate superbe de care nu știu și pe care încă nu le-au văzut nici destui maramureșeni: Izvoarele Cerneștiului, Negreia Șișeștiului, Dea­lul Corbului sau Aspra de pe Preluci, Larga Suciului ori Vima Mare și Jugăstreni din comuna Vima Mică. Avem drumuri de care nu se știe, cum e cel de la Măgureni spre Preluca Veche.
Avem lacuri de pescuit ascunse, la Baba. Avem chiar păduri seculare protejate UNESCO bine ascunse de turiști. Avem un recent revăzut defileu scurt la Dănești, pe cursul superior al Chechișelului.
Dar lista e mult mai lungă. Și trebuie completată. Mai ales că avem disponibilitate. Maramureșul trebuie și merită descoperit, în toată frumusețea lui. Chiar și dacă pe unde mergem descoperim mo­tivul ascunderii (tăieri masive, gropi de gunoi ad-hoc etc).
Asta e frumusețea Maramureșului: întotdeauna, fie și după decenii de căutare, ne mai rămâne câte ceva de descoperit…

3 COMENTARII

  1. Minunat articol! Multumesc.

    As adauga defileul Cavnicului inainte de Impreunaturi, zona varfului Prisnel de langa Varai, padurea seculara de langa Cascada Pisatoarea, inscrisa chiar in catalogul national al padurilor virgine, dealurile din jurul localitatii Durusa, padurile seculare din muntii Tibles si Lapus(Preluci, Izvorul Surii, Valea Salatrucoasa etc), varful Satra cu padurile si pajistile superbe din jur.

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.