După doi ani de pauză, foştii ortaci de la Mina Ilba s-au reunit

0
52

Foştii ortaci care au lucrat la Mina Ilba s-au întâlnit într-un cadru festiv pentru a-şi aminti de vremurile tinereţii şi pentru a se mai bucura unii de alţii. Au fost doi ani de pauză în care reuniunea foştilor mineri de la Ilba nu a avut loc, din cauza pandemiei, aşa că reîntâlnirea de acum a fost cu atât mai emoţionantă şi mai frumoasă.

“Am lucrat la exploatarea minieră Ilba în perioada 1980 – 1994. Mulţumesc bunului Dumnezeu şi apoi inginerului minier, Bela Weber, cel care a făcut posibilă angajarea mea la EM Ilba, unde pe parcursul anilor am avut ortaci buni. De aceea, am hotărât cât vom mai trăi să ne întâlnim anual. O bună parte din viaţa pământească am trăit-o sub pământ. Odihnă veşnică celor care nu mai sunt printre noi, toţi ne vom întâlni, sus în ceruri!” – a spus Petru Hereş, fost subinginer minier.
Un alt fost ortac de la Ilba, Ioan Pop, a adăugat că “e o mare bucurie că ne întâlnim cu foştii colegi. Am fost cei mai tineri, acum toţi suntem cu părul alb. Ne bucurăm când ne putem întâlni aici, deşi au trecut peste noi 27 de ani. Noi am făcut o regulă din această întâlnire. Acolo ne-am petrecut tinereţile, bucuriile, am rămas cu cele mai frumoase amintiri de acolo. A fost greu, dar şi frumos. Am prins cam 20 de ani la mina Ilba”.
Gabriel Beşleagă a venit din Buzău în Maramureş. Avea de gând să rămână doar o lună. Dar a rămas întreaga viaţă. “E o mare bucurie. La vârsta a doua ne rămân puţine bucurii. E aşa de frumos să-ţi revezi colegii şi să îţi aduci aminte de vremurile frumoase pentru că atunci când eşti tânăr totul ţi se pare roz. Mai târziu mai apar probleme. O perioadă am lucrat la mina Ilba şi am terminat la mina Şuior. Peste vreo 2 săptămâni mă aşteaptă o întâlnire şi acolo. Cei care au lucrat în minerit ştiu că cei din colectiv se ajutau mult. Eu am venit în Maramureş din Buzău, dar datorită sufletului cald al acestor oameni, te ajutau, simţeai că nu eşti singur şi atunci nu am mai plecat”.
Ilona Weber nu a lipsit de la nicio întâlnire a foştilor ortaci. Are un singur regret, faptul că unii colegi au plecat din această lume. “Din 1965 am lucrat la Ilba până în 1996 când m-am pensionat. A fost frumos. Mi-a plăcut şi colectivul. Îmi pare rău că ne-am împuţinat. Eu am fost în fiecare an la aceste întâlniri”.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.