În această lume în care pot fi ghicite și visele oamenilor, s-ar crede că nu mai există fapte ascunse, cele întâmplate în jurul nostru, sau mai departe, pot fi deslușite cu repeziciune și oferite cetățenilor de la cauză la efect. Cam așa înțeleg eu dreptul pământeanului de a fi informat corect. Dacă este nevoie să știe pe ce drum să apuce. Mă refer la știrea de interes public, care dă sănătate morală unei societăți. Cu toată performanța instrumentelor purtătoare de informații, am sentimentul că, voit, se înlocuiește adevărul cu minciuna. Celebrul fake news a născut instituții de combatere a falsului din lume. Nu știu cum se face că minciuna, sau adevărul dirijat, are mare căutare. În ce să credem?
Ca jurnalist, mă lovesc de această dilemă. Mai rar găsesc subiecte pe care pot pune mâna și inima, adică să aibă substanța credibilă. Mai puțin mă iau după televiziuni, deși ne oferă argumentele imaginii și cuvântului, deoarece în mare măsură au o dirijare politică. Adică, ce vine de sus așa merge pe fus! De pildă, informațiile despre războiul din Ucraina, care vin de la autorități, sau de la surse partizane, sunt difuzate conform propagandei de război. Vedem cu ochiul liber că știrile frecvente vin din partea Ucrainei, și aliaților, pe când despre ruși nu prea știm multe. Este ușor de bănuit scopul. Un om informat trebuie să apeleze la două surse, sau mai multe. Și rămâne ca mintea noastră să discearnă. În viața internă avem suficiente lentile politice.
Mai nou, generalii au ajuns să comenteze un război atipic cu teorii valabile în ultimul război. Au un limbaj tehnic, militar, adecvat, dar se orientează pe hartă. Decât niște civili care nu au făcut armata, și nu pricep enigma războiului, mai bine generalii care au noțiuni militare. Războiul ruso-ucrainean se poartă într-un fel aparte. Da, zilnic, sunt în căutare de subiecte. Citesc cărți, presa foșnitoare, dar și cea de pe internet. Îmi potrivesc tema după priceperea mea. Sunt foarte atent la sunetul informației. Ca al unui clopot. Bate în plin sau bate în dungă? Mă cuprinde emoția că profesia asta are rutina ei. Mă întreb dacă ideile mele au căutare la cititori? Deseori mă cuprinde teama să nu-i îndrum pe oameni pe căi greșite. Cred în luciditatea și analiza celor care mă citesc. Mai sunt subiecte care trezesc interes. Cred că lumea este preocupată de aflarea drumului drept, a apropierii de adevăr. Dacă mai există!
Eu cred că da, acesta este și rostul scrisului meu. Dar, din păcate, nu am cum să-i ating miezul. De aceea cred că asumarea unui fapt mă face pe mine părtaș la întâmplare. Sunt și subiecte înconjurate de mister. Fac parte din lumea enigmelor cotidiene. De pildă, cazul doctorului Oprescu, fost primar general al Capitalei. Justiția din România i-a dat o pedeapsă de zece ani și ceva, iar justiția din Grecia i-a dat o libertate pe cauțiune. Nu comentez faptele inculpatului, ci mă uimesc cele două decizii, oricum, enigmatice. Cine are dreptate? Și altele, și altele. Apoi, mult vânt a bătut, și mai bate, în jurul alegerii primăriței Clotilde Armand. Ce se ascunde sub acest spectacol fără final? Da, o lume cu enigme.
Multă gălăgie s-a făcut în jurul unor achiziții din timpul pandemiei. E adevăr sau fals? Se comentează și nu se dezleagă enigma. Curg pe bandă rulantă știrile despre război, despre ajutoare, despre foametea care ar sta la pândă, bolile lui Putin, ori jenantele și lungile dezbateri despre pensii. Alte enigme ascund planuri despre cum să devină România republică parlamentară, președintele țării să fie ales de Parlament, nu de popor. Se vorbește despre o nouă reîmpărțire administrativă a țării, în 15 județe. Reducerea numărului de județe reprezintă o prioritate pentru reducerea cheltuielilor bugetare. Evident, în viziunea lor, Maramureșul dispare ca județ. Oare este bine?
Deocamdată nu ne-a întrebat nimeni. Se mira un confrate mai ieri: ce i-a apucat totuși să declanșeze un val de modificări legislative în direcția sporirii de putere la unii și restrângerii controlului de tip democratic? Trăim într-o lume cu multe enigme, chiar aici, lângă noi. Caut să le deslușesc. Dar fără sprijinul dumneavoastră, stimați cititori, e mai greu. Încercăm dimpreună.
