Preasfințitul Vasile vizitează comunitatea greco-catolică din Paris

0
426

Preasfințitul Vasile Bizău se va afla duminică, 19 iunie, în mijlocul comunității greco-catolice a românilor stabiliți în capitala Franței, unde paroh și rector al Misiunii este părintele Mihai Marina, originar din Maramureș. Pentru credincioșii greco-catolici români de la Paris, Biserica reprezintă nu doar un factor de regăsire, ci și de echilibru, părintele Mihai Marina reușind să-i angreneze exemplar în viața spirituală a parohiei.

• 31 de copii ai parohiei îl vor întâmpina pe episcop

Reporter: Cărui fapt se datorează vizita Preasfințitului Vasile?
pr. Mihai MARINA: În fiecare an, copiii în jurul vârstei de zece ani se pregătesc pentru prima spovadă și împărtășanie solemnă. Parcurgem cu ei un program catehetic care să le permită să dobândească cunoștințele creștinești de bază, iar la sfârșit, prin celebrarea Sfintei Liturghii marcăm, în mod solemn, întâlnirea și comuniunea acestor suflete tinere cu Mântuitorul Isus Cristos. Bucuria este îndoită întrucât, până acum, în fiecare an, unul dintre episcopii bisericii noastre din România a venit în mijlocul comunității noastre spre a marca importanța Sfintei Euharistii pentru mântuirea noastră. Anul acesta invitația am adresat-o Preasfințitului Vasile Bizău care a acceptat cu bucurie.

R.: Care va fi programul vizitei?
pr. M.M.: Momentul cel mai important al vizitei, cum este și firesc, va fi celebrarea Sfintei Liturghii de duminică, 19 iunie, de la ora 11, când în fața bisericii Sainte Marie Reparatrice din Paris o să-l întâmpinăm pe Preasfințitul Vasile împreună cu cei 31 de copii ai parohiei. Pe lângă momentul acesta, Preasfințitul Vasile va avea și câteva întâlniri private cu reprezentanți ai ierarhiei Bisericii Catolice din Franța și cu vicarul pentru Orientalii Catolici din Paris, Monseniorul Pascal Gollnisch, care cunoaște foarte bine România, în mod special Biserica noastră.

• Cei mai mulți membri ai parohiei sunt din Oaș și Maramureș
R.: Care e dinamica acestei comunități? Câte persoane sunt arondate parohiei?
pr. M.M.: Misiunea Greco-Catolică de la Paris a fost fondată în anul 1946 de către Părintele Gheorghe Surdu. Ea a funcționat pe toată perioada comunistă când Biserica noastră a fost scoasă în afara legii în România. După anul 1990, comunitatea a crescut considerabil și, în momentul de față, ea numără undeva la 2.000 de credincioși. În mare parte, cei mai mulți sunt din zona Oașului și Maramureșului, dar și din alte colțuri ale țării. Ca dinamică a credinței, aș sublinia efortul nostru, al tuturor, de a ne ține privirea lăuntrică mereu ațintită asupra Mântuitorului nostru Isus Cristos. Ne străduim să transmitem și copiilor noștri deprinderea aceasta nestemată a credinței. Aș aminti apoi și existența, în parohia noastră, a unei puternice devoțiuni către Preacurata Fecioară Maria. Spre exemplu, cel puțin o dată pe an, organizăm un pelerinaj la binecunoscutul Sanctuar din Lourdes sau în alte locuri unde Fecioara Maria mijlocește, în mod deosebit, haruri pentru noi, fiii Ei.

• “Biserica este punctul lor de sprijin”

R.: Ce presupune rolul de rector al Misiunii Greco-Catolice de la Paris?
pr. M.M.: Am fost numit rector și paroh al Misiunii în septembrie 2021, însă în această parohie sunt din 2014 unde am activat ca preot student și, mai pe urmă, ca preot vicar. Rolul de rector este oarecum același cu al unui preot paroh, trebuie să se ocupe de parohie, de sufletele încredințate și de bunul mers al Misiunii, în general. Pe urmă este și reprezentantul legal în fața statului și este un punct de reper pentru credincioși care sunt foarte dispersați în zona pariziană și pe întreg teritoriul Franței.
R.: Care e raportul de atașament al românilor plecați în străinătate față de Biserică? Câți dintre cei cărora le îndrumați viața spirituală sunt din Maramureș, spațiul dvs. natal?
pr. M.M.: Biserica, pentru foarte mulți dintre ei, este punctul lor de sprijin și este elementul care îi ajută să țină un echilibru în viața lor. Parohia, aș îndrăzni să spun, este locul unde au posibilitatea de a-și manifesta și trăi credința așa cum o făceau acasă, în România. Cât privește maramureșenii, procentul lor de reprezentare în parohie ajunge la 20%. Ne deosebim mai ales prin graiul care dă pe față obârșia noastră maramureșeană și bucuria apartenenței comune care este întotdeauna pe măsură.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.