Prin textele mele nu doresc să induc panică în oameni, să alarmez spiritele de dragul știrilor care șochează. Destul ne împuie capul alții cu foametea, întunericul, cu alte pericole care pornesc de la o realitate ieșită din țâțâni. Tocmai despre această lume, care se chinuie să-și găsească echilibrul, doresc a spune. Nu împărtășesc nici edulcorarea, îndulcirea, vremilor neliniștite. De aceea am ca reper mințile lucide, informate, care nu practică viziuni apocaliptice. Dar nici lauda searbădă. Ne descriu realitatea, ne dau câteva pârghii de înțelegere și ne lasă pe noi să dezlegăm înțelesul întâmplărilor. Așa am citit câteva articole ale profesorului Andrei Marga, care mi-au dat echilibrul în a cumpăni lumea de astăzi. Diagnozele sunt aspre.
S-au emis mai multe formule care vor să definească starea societății actuale. Da, ne pândesc suficiente fantome, unele dintre ele ating streașina îngrijorării. Am citit despre societatea cinică, despre societatea minciunilor. Un medic român a spus că minciuna este însoțitoarea multora dintre noi. Se deformează adevărul în marile cancelarii, dar și pe terasele din centrul orașului. Unii văd o societate a narcisismului, adică se privesc în oglindă, și constată că sunt cei mai deștepți, frumoși și dibaci din univers. Deși realitatea este alta, tocmai contrară. Antropologii vorbesc despre o societate infantilă, iar o jurnalistă americană a scris că trăim într-o lume cleptocratică.
Filosoful Marga a propus formula societății nesigure, argumentând cu indicatori. Mi se pare cea mai aproape de ceea ce trăim. Ne lovim la tot pasul de incertitudini, de dificultăți, de interese contrare nouă, de situații paradoxale. Dar astea fac parte din covorul vieții. Profesorul clujean socotește că lumea trăiește o răscruce a modernității. Vin peste noi virușii, războiul, crizele, inclusiv criza democrației, deruta celor care ne decid soarta, oscilarea statelor între liniște și revoltă, terorismul, schimbarea climei. Mult trâmbițata globalizare a început să-și corecteze direcțiile. Dar tot nu renunță la pasul de front. Ideea statului național, căreia i s-a cântat prohodul, a revenit în actualitate.
A reapărut mitul marilor puteri, care vor să conducă lumea. Își dispută întâietatea China și SUA. Dar și războiul Rusiei cu Ucraina are drept motiv supremația. Nici Uniunea Europeană nu s-ar lăsa mai prejos, dar nu are liantul necesar pentru a fi un Club cum își dorește. Se lovește tocmai de statul național. Solidaritatea ar fi o soluție, dar e mai greu de realizat. Sunt state cu interese centrifuge. Și aici s-a conturat o criză a orientărilor, o criză a relațiilor între state, a relațiilor dintre oameni. Toate se înghesuie să fie în față. Apoi, dominația băncilor, aparatul birocratic, privilegiile, descurcarea, corupția sufocă societatea. Cum se numește acestă lume?, se întreabă profesorul. Capitalism, corporatism, socialism? Îngustimea viziunilor este molipsitoare.
Cetățenii joacă un rol pasiv, în tăcere, chiar apatic. Este o îngrijorare pentru ziua de mîine. Unii o numesc frică. O boală a lumii este manipularea pe scară largă. Se alterează fotografia realității. Dezbaterea publică este la nivel de discurs, adesea, găunos. Eu mă îngrijorez de cursa înarmărilor. Nimeni nu vorbește de abolirea armelor. Au fost părăsite înțelegerile politice. Au apărut lideri nepregătiți și dăunători chiar pentru țările lor. Inși fără valoare, fără cultură, ajung în posturi de mare decizie și produc pagube. Domenii importante sunt înghițite de oportunism. Se întreabă profesorul Marga: în locul rătăcirilor actuale, de ce nu s-ar lucra la democrația vibratoare? Greu de răspuns, domnule profesor!
Sunt de acord cu ideea: nu poate fi siguranță, unde logica simplă nu contează. Oameni buni, alegeți și dezlegați rebusul acestei lumi. Eu v-am amintit câteva repere. Dar sunt mai multe. Curaj și calm, dacă se poate! Rămân sub semnul întrebării din titlu.
