Când începi să cauți printre toponimele din Maramureș, cu nume de localități, locuri, stânci, râuri, nu ai cum să nu schițezi un zâmbet. Ai noștri strămoși au avut umor cu carul, plus o fină observare a vieții, a societății. Revenim asupra toponimelor și a eponimelor din județ, cu observația că trebuie să le clasificăm și despărțim. Că sunt multe.
Nume schimbate de localități
N-am avut noi nevoie de perioadă victoriană, decât de sobrietatea și falsitatea comunismului, pentru a schimba nume haioase de localități în nume pompoase ori fără substanță. Satul Crăcești a devenit Mara, pentru că… nu-i așa, am fi zâmbit de câte ori treceam pe acolo. Valea Porcului a devenit Valea Stejarului, deși avea și umor, și rezonanță istorică.
Satul Poiana Porcului a devenit Fântânele, iar Gaura a devenit Valea Chioarului! Inclusiv Ocnei Șugatag au vrut comuniștii să-i schimbe numele în Ocna Maramureșului, dar s-au împiedicat. Cuhea a devenit Bogdan Vodă. Bloaja a devenit Izvoarele, iar superbul nume Satul Bătrân s-a pierdut și a devenit Preluca Veche… Interesant, ne spune montaniardul Ionică Pop, deși comuna Lăpuș e cunoscută ca fiind Lăpușul Românesc, se pare că Băiuțului i se spunea Olah Lapos, ca apoi, în perioada Imperiului, a devenit ErzsebetBanya după capul încoronat al Elisabetei, regină a Ungariei și împărăteasă a Austriei, celebra Sisi.
Nume ciudate / excentrice
Maramureșul are nu numai mutații de nume stranii. Unele au rămas, pentru că ele nu sunt foarte vizibile, publice. O localitate da… e în atenție, o stâncă sau un pârâu pot rămâne. Așa se face că în zona Codrului avem Valea Drăguții, în satul Ciuta avem Valea Cerna (care înseamnă negru), avem Zugău la Seini, dar și în defileul Lăpușului, avem Șonioaca în Blidari, Fâsova la Valea Neagră, sau Herneaua și Izvorani la Șișești, alte nume stranii gen Ciomorlina, Corticioaia sau Râoaia. 
Mai avem Cascada Pișoaia la Chiuzbaia, Cascada Pișetoarea la Preluca Veche, Valea Buleasa și altele amintite anterior, gen Dâmbul P…lii, izvorul P..da Babii, confluența Împreunătura. În Băița mai există replica maghiarizată, izvorul Picha Babii. La Poienile de sub Munte este locul Căcăteasa, nu vrem să știm geneza. Lista nu e completă și e bine să rămână așa…
Locuri animalice?
Evident, datorită comuniunii strămoșilor noștri cu natura, Maramureșul abundă de locuri cu nume de animale. Avem Valea Scroafei vizavi de Biserica Vacilor, în defileul Lăpușului. Vadu Lupului la Buteasa Râu. Valea Ursului în Borșa, dar și la Poiana lui Dumitru, ne spune montaniardul. Avem Valea Ursoaia în Băiuț sau Medved la Bardiu, în Poienile de sub Munte. Borșa a schimbat numele văii pe care se intră spre Novăț, era Valea Fătăciunii, unde stăteau cu oile să fete, înainte de-a urca la munte. Tot în defileul Lăpușului avem Piatra Cerbului și Piatra Ciutei, vecine. În Munții Maramureșului avem Socolău, care înseamnă șoim în limba rusă.
În capitolul anterior, dar și aici ar merita amintită stânca P…la Calului de la Dănești, despre care un haios comentator de Facebook spunea că n-are nicio legătură cu vreun cal, acolo a fost îngropat Pintea și nu l-au acoperit bine… Continuăm lista locurilor cu nume „animalice” de la noi, cu Ponorul Jitelor de la Groșii Țibleșului, Cascada Cailor din Borșa, Valea Iepii din satul Iapa, Valea Peștilor din Vișeu, Valea Oii dintre Copalnic și Coaș. La fel, Piatra Corbului sau cea a Șoimului. Deasupra Giuleștiului este Biserica Vulpii/a Vuxii. Cum nu e loc de categorie separată, avem și locuri „drăcești”, cum sunt Valea Dracului din Cheile Babei sau Biserica Dracilor de la Poienile Izei, un loc de care localnicii, creștini dedicați, se prefac că nu știu. „Nu avem noi aici așa ceva… avem biserică ortodoxă și mai sunt catolice pe-aici, altfel nu avem…”, ne spune un sătean, prins la adunat de fân. La Giulești, tinerii glumeau despre Biserica Vulpii. „Fost-ai, mă, la biserică?/Dară c-am fost/ Unde, mă, că nu te-am văzut? Tu ai fo’ la Biserica Vulpii…”
Toponime de-ale minorităților
În ciuda marilor patriotarzi, Maramureșul n-a fost locuit numai de români verzi… ba chiar am fost o superbă Babilonie care ne-a ajutat, ca neam, să supraviețuim unor perioade istorice grele. Evident, au rămas în urmă toponime. În Sighet, dar și în Băița există vârful Țiganu. Nume precum Ungureni, Unguraș, Potok, Pădurea Ungurească, Jgheabul lui Pali amintesc de minoritatea maghiară. Sasca amintește de minoritatea germană, la fel Poiana 
Neamțului, ca să nu amintim unul dintre cele mai celebre locuri turistice, Vaser=Wasser. Valea Rabinului din Giulești sau Cioatele lui Șter amintesc de minoritatea evreiască, foarte numeroasă în anume moment al istoriei, în Maramureș. Inclusiv Câmpul Tătaru face trimitere la năvăliri, ba chiar la o anume luptă dusă acolo, în timp ce Poarta Roșie și Apa Roșie fac aluzie la sângele curs acolo.
Încă o dată, se dovedește că Maramureșul abundă de nume frumoase, haioase, cu trimitere la evenimente, minorități sau chiar la sălbăticiuni. Am omis intenționat alte categorii, ale obiectelor, gen Măgura Tocilei ori Covata, sau omniprezența lui Pintea, semn că vom mai reveni, pe măsură ce le călcăm.
