Ucrainence care trec peste propria dramă și își ajută conaționalii

Natalia, Irina și Olena sunt câteva dintre miile de refugiate ucrainene care, după ce și-au părăsit casele din pricina războiului, au ajuns în Maramureș, loc unde au găsit sprijin nesperat.
Cu ajutorul Asociației Diecezane Caritas Greco-Catolic Maramureș (director, pr. Gheorghe Dunca), acestea nu doar se adaptează la noul statut, ci trec peste propria dramă, își reclădesc temporar viața, folosindu-și competențele pentru a veni în sprijinul conaționalilor afectați de conflictul armat. În subsidiar, ele însele poartă în suflete poveștile proprii, experiențe pe care nimeni, niciodată nu și-ar dori să le trăiască.

• Natalia face activități cu preșcolarii ucraineni. A plecat din Nikolaiev

Din septembrie anul trecut, Natalia din Nikolaiev este educatoare la Centrul de servicii sociale pentru refugiați din Baia Mare al Asociației Diecezane Caritas Greco-Catolic Maramureș. Aduce zi de zi zâmbete pe fețele a 16 copii, cu vârste între 2 și 6 ani, care au avut neșansa de a fi prinși într-un conflict fără temei.
A ajuns în Maramureș în luna august a anului trecut, după luni de teroare și panică în Nikolaiev, un oraș situat la aproape 1.000 de kilometri de Baia Mare. ”Impresionată” e cuvântul care descrie emoția ce o simte atunci când face bilanțul întregului ajutor primit.
”Cel mai important e că am primit totul gratuit, cum e programul 50/ 20. Nici nu am știut că vom avea o asemenea primire la graniță. Sunt foarte mulțumită”, mărturisește Natalia.
Soarta a făcut să ajungă în grija Asociației Caritas Maramureș, unde, de la 1 septembrie 2022, coordonează activitățile de educație preșcolară pentru copii ucraineni.
”Facem toate activită­țile care se pretează pentru grădiniță, cum ar fi desene, ore de limba engleză etc. Programul e zilnic, între orele 8-14 și mă bucur că părinții se gândesc la educația celor mici. Din ce am observat, cu toții sunt adaptați, liniștiți”, punctează Natalia.

• Irina recuperează materia cu elevii din clasele primare. A stat o lună închisă în Kiev

Irina a venit în Maramureș tocmai din Kiev după ce aproape o lună a stat, împreună cu familia, închisă, de frica tancurilor rusești ce înconjurau capitala Ucrainei. Este învățătoare și își folosește, în continuare, competențele de predare pentru a școli 32 de copii ucraineni refugiați în județul nostru.
Cursurile au loc în fiecare zi, la Centrul de servicii sociale pentru refugiați din Baia Mare al Asociației Diecezane Caritas Greco-Catolic Maramureș. O grupă cuprinde copiii din clasele I-II, iar o alta pe cei din clasele III-IV. Individual, lucrează cu elevii de clase primare pentru a-i ajuta să recupereze materia pierdută. Cu toții au rămas în urmă cu materia școlară, carențele fiind anterior accentuate de pandemia de COVID.
”Copiii au pierdut legătura cu școala în pandemie, iar apoi a venit fulgerător războiul. Este foarte greu pentru ei, se străduiesc să înțeleagă, dar nu e ușor. E bine, totuși, că avem acces online la material didactic, manuale, iar aici, la Caritas, spațiul și sprijinul necesare pentru a face școală”, spune Irina.
Înainte de declanșarea războiului, Irina a fost învățătoare la o școală specială din Kiev, frecventată de 1.400 de elevi.
În Kiev, a rămas sora ei, care îi trimite zilnic vești. Dar care nu sunt aproape niciodată bune. Produsele s-au scumpit enorm, utilită­țile sunt sistate în mare parte din timp, iar zvonurile că rușii vor intra în orașe circulă cu asiduitate.
Cu toate acestea, își dorește ca, în vară, să meargă până acasă. Dorul de tot ce a lăsat în urmă o va face să străbată 1.200 de kilometri, cu mașina, de-a lungul unei țări avariate de un violent război…

• Olena oferă consiliere psihologică. ”Sunt mici, dar au învățat că războiul aduce moarte”

”Copiii vor acasă. Le e dor de jucării”, se destăinuie Olena din Nikolaiev, psiholog la Centrul de servicii sociale pentru refugiați din Baia Mare al Asociației Diecezane Caritas Greco-Catolic Maramureș. De când a ajuns în Maramureș, oferă cam 5-8 consultații pe zi în care trauma cauzată de război devine diagnostic predominant.
”Au ajuns aici speriați, cu atacuri de panică și nenumărate coșmaruri”, spune Olena despre copiii consiliați până acum. ”Părinții se tem să le vorbească copiilor despre război, dar e un aspect necesar”, avertizează psihologul mai ales că mulți dintre cei mici au trecut prin situații greu de imaginat pentru noi.
”Aici, la Centrul Caritas (din Maramureș, n.r.), angrenăm copiii în diverse activități care să le distragă atenția de la ceea ce au trăit, dar, în poveștile lor, copiii ne spun că vor acasă. Le e dor de jucăriile pe care le-au lăsat acasă. Sunt mici, dar au învățat că războiul aduce moarte”, explică Olena.
În luna martie, Olena va putea însemna în agenda vieții un an de când a ajuns în Maramureș. Amintirile despre primele zile de război sunt greu de uitat…
”Nikolaiev este unul dintre orașele în care rușii au bombardat tot: școli, spitale, clădirile administrative. O bombă a căzut la 200 de metri de blocul în care locuiam. Bunica a făcut infarct și a murit”, arată Olena.
Zi de zi, se trezește și se pune la somn cu frică. Soțul și băiatul au rămas în Nikolaiev. Totuși, inima îi este ușor alinată de faptul că poate ajuta aici copiii ucraineni. Îndeosebi pe cei cu probleme serioase, cu traume, autism, sindrom Down…