Deși nu beneficiază de explozia de turiști pe care o are Maramureșul istoric, Țara Lăpușului ar fi putut oferi enorm în materie de turism, fie el de-o zi. Există ici-colo locuri superbe, ce se vor descoperite. Numai că efectul nostru, al oamenilor, asupra mediului a fost drastic, înfiorător, aproape până la a anula ce-a făcut natura. Alegem trei locuri ce ne-au surprins, de-a lungul anilor, prin frumusețea… abuzată.
1. Răzoare – Groape
Aproape la margine de Țară a Lăpușului, spre Culmea Prelucilor, râul intră în bine-cunoscutul defileu. Locul ar arăta teoretic aproape ca o catedrală naturală: o poiană prelungă la baza unei stânci monumentale, iar pe râu este o primă insulă pe Lăpuș, superbă. De vizavi se varsă spre râu un afluent, Valea Peteritei, dintr-un mic defileu cochet. În dreapta, avem drum de asfalt ce urcă spre cătunul Groape, apoi trece spre Preluca Veche. Dacă ești puțin atent, vezi urme de copite mari, cerb și ciută, pe lângă râu sunt evidente semne de castori. Dincolo, e un versant întreg de leurdă, cea mai mare pe care am văzut-o vreodată. Dar să lăsăm teoria și să mergem acolo, să pășim spre micul paradis.
În parcarea unde poți lăsa mașina, primele urme de gunoi dus. O iei pe cărare, găsești copac doborât intenționat în drum, să nu se treacă cu mașina. Apoi pe lângă râu, peisajul e dezolant: toate gunoaiele lumii, agățate în crengi, pe ambele maluri. Gunoaie vechi și noi. Mai ales pe insula ce ar fi avut alură de terasă de bere, nu de ghenă. Vezi peste tot copaci roși de castori, urme de căprioare, copite mai mari de ciute, alte urme. Nu știu sincer cum ne suportă. Se văd urme de tabără de corturi, de asemenea semne disperate de a încerca să mențină curățenia. Vedem și Valea Peteritea, cu superba leurdă, și acolo e gunoi mult. Revenim la mașină și urcăm pe drumul spre cătunul Groape, să vedem insula de sus, de pe stânca-străjer. Mare greșeală… cum intri în pădure, gunoi dus intenționat, de la plastic la mobilier și la resturi din construcții. Treci de locul oribil, pe cărare și vezi insula. Superbă, dădea semne anii trecuți că se desparte, că vor fi două, s-a întâmplat evident! Un gust amar îți lasă superbul loc…ar merita ecologizat și apoi închis și păzit la ce minunăție e. Drumul spre Groape mai aduce ceva nou… exploatări forestiere, noroaie, lemne trase evident spre şi pe carosabil. Lipsea, nu?2. Râoaia vrea să fie mult, poate reușește
Alt loc interesant din Țara Lăpușului este Valea Râoaia, din comuna Lăpuș. Sunt atât de multe de spus despre ea, are atâta încărcătură că nu știi cum s-o abordezi. E o vale pe care s-a stat dintotdeauna cu stâne, iar la capătul traseului, dacă forțezi, ieși…în Botiza! În stânga te învecinezi cu valea pe care e Poiana Botizii, în dreapta ai Minghetul de la Groșii Țibleșului. Pe drum, lacuri cu pește, o mănăstire, ceva mai departe captările de apă ale orașului Târgu Lăpuș și ale comunei Lăpuș, separate. Dar ce e de văzut? În primul rând, efortul administrației de a recupera drumul de la silvici și de a-l face drum comunal. Apoi, de a amenaja. La lacuri, unul e al administrației, celelalte două ale fostului primar din Băiuț (…), aici se pregătește loc de picnic, cu mese, teren de tenis etc. Urmează stâne, case și mănăstirea. 
Nu o putem lăuda, nicicum: un exemplu nefericit de opulență degeaba, cu aproape egal număr de clădiri cu călugărițe. O biserică uriașă de zid, în stil moldovenesc, umbrește bisericuța veche de lemn, superbă în felul ei. Construcții, așa-zise chilii, gen hotel, vreo 3-4. În afara curții, interesant, un loc de mese pentru localnici, gen șopru, ce arată mai degrabă a staul, o diferență uriașă față de interiorul curții. Dar mergem mai departe. Pe râu, pe vale, vedem încercări evidente de a opri apa, cu tupeu, viitoare bălți cu pește direct în albie. Nu prea e mizerie aici, interesant. Urmează captările de apă, dar şi Piatra Brătienilor, recent amenajată de autorități, locul consfințește, cu piatră memorială, momentul în care guvernul liberal interbelic a redat satului pădurea… pe care iar nu o are. S-a amenajat iaz, loc de picnic etc, e cochet. Mai urci și dai iar de locuri de stâne, de proprietăți, case de vacanță făcute sau schițate, un observator de vânătoare înalt. Din ce în ce mai sălbatic și mai atrăgător, cu văi sălbatice de ambele părți. Cu cât înaintezi e mai frumos, cu cât te apropii de civilizație… nu.
Nu o putem lăuda, nicicum: un exemplu nefericit de opulență degeaba, cu aproape egal număr de clădiri cu călugărițe. O biserică uriașă de zid, în stil moldovenesc, umbrește bisericuța veche de lemn, superbă în felul ei. Construcții, așa-zise chilii, gen hotel, vreo 3-4. În afara curții, interesant, un loc de mese pentru localnici, gen șopru, ce arată mai degrabă a staul, o diferență uriașă față de interiorul curții. Dar mergem mai departe. Pe râu, pe vale, vedem încercări evidente de a opri apa, cu tupeu, viitoare bălți cu pește direct în albie. Nu prea e mizerie aici, interesant. Urmează captările de apă, dar şi Piatra Brătienilor, recent amenajată de autorități, locul consfințește, cu piatră memorială, momentul în care guvernul liberal interbelic a redat satului pădurea… pe care iar nu o are. S-a amenajat iaz, loc de picnic etc, e cochet. Mai urci și dai iar de locuri de stâne, de proprietăți, case de vacanță făcute sau schițate, un observator de vânătoare înalt. Din ce în ce mai sălbatic și mai atrăgător, cu văi sălbatice de ambele părți. Cu cât înaintezi e mai frumos, cu cât te apropii de civilizație… nu.3. Strâmbu Băiuț promite. Atât.
În fine, la margine de Țară a Lăpușului avem comuna Băiuț, ce face mari eforturi să renască din propria cenușă, după închiderea mineritului. Din păcate, moștenirea e grea, iar abuzul împotriva naturii continuă. Pe drumul dinspre Cavnic, pe Valea Strâmbu, ruta în sine e superbă. Dar cum intri pe drumuri laterale, găsești de la gunoaie ascunse la cariere la (mai ales) exploatări forestiere. Pe alocuri, halde de steril. Natura încearcă din greu să ascundă urmele, face ce poate. 
Satul în sine e frumușel, cu case mici, e așezat pe confluența Văii Strâmbu cu Lăpușul născut mai sus, sub Văratec, Din sus, dinspre centrul de comună, râul Lăpuș vine abuzat gata de ape de mină. În aval de Strâmbu, spre Lăpușul Românesc, primește lovitura de grație, avem acolo iaz de steril ale cărui ape se scurg canalizat, “civilizat”, pe lângă și pe sub drum, în Lăpuș. Iazul în sine s-a prăbușit spre interior, are deasupra lac cu apă maro vișinie, ce sapă încet, dar sigur. Deasupra mai e o haldă. Iar râul e gata murdar, deși se fac ecologizări constant în zonă, cu funcționarii primăriei. Te gândești că ai greșit abordarea, că mai bine traversai Băiuțul și o luai în sus, spre releul de la Văratec. Greșit… deși satul e frumușel și ar merita conservat așa, până mai are case minerești, e plin de ruine miniere. Drumul spre releu e destul de modest, deși se voia județean sau măcar drum de trecere spre Botiza. Odinioară, pe aici treceau mașini cu mineri, încoace. Acum, pe alocuri și mai ales dincolo, la anume exploatări și alunecări de teren, ar trebui tanc.
Satul în sine e frumușel, cu case mici, e așezat pe confluența Văii Strâmbu cu Lăpușul născut mai sus, sub Văratec, Din sus, dinspre centrul de comună, râul Lăpuș vine abuzat gata de ape de mină. În aval de Strâmbu, spre Lăpușul Românesc, primește lovitura de grație, avem acolo iaz de steril ale cărui ape se scurg canalizat, “civilizat”, pe lângă și pe sub drum, în Lăpuș. Iazul în sine s-a prăbușit spre interior, are deasupra lac cu apă maro vișinie, ce sapă încet, dar sigur. Deasupra mai e o haldă. Iar râul e gata murdar, deși se fac ecologizări constant în zonă, cu funcționarii primăriei. Te gândești că ai greșit abordarea, că mai bine traversai Băiuțul și o luai în sus, spre releul de la Văratec. Greșit… deși satul e frumușel și ar merita conservat așa, până mai are case minerești, e plin de ruine miniere. Drumul spre releu e destul de modest, deși se voia județean sau măcar drum de trecere spre Botiza. Odinioară, pe aici treceau mașini cu mineri, încoace. Acum, pe alocuri și mai ales dincolo, la anume exploatări și alunecări de teren, ar trebui tanc.Se impune o concluzie? NU. Fotografiile ar trebui să facă restul. Poate că toate cele trei locuri de mai sus, “uitate” vreo 20 de ani și apoi regăsite, ar fi Paradisurile căutate. Acum, cu aportul nostru, nu sunt. Orice turist ce vine, accidental, vine o dată. O singură dată.
Stimate domnule Ruja, acest articol descrie ceea ce vezi, crezi si intelegi dumneata. Pentru a înțelege si cunoaste mai bine aceasta zona e nevoie de mai mult decat oferiti dumneavoastră. Nu sunt de acord cu majoritatea opiniilor dumneavoastră in ceea ce priveste ultimele 2 localitati pe care le-ati descris, se pare ca tot articolul are rolul de a opri turiștii sa vina in zona, poate de a-i indrepta voit spre alt loc.
Va respect opinia, aveti tot dreptul sa nu fiti de acord cu mine, dar nu emiteti conspiratii si prejudecati. Am scris de locurile acelea pt ca le iubesc si le vreau ” reparate” si curate. Cat despre valurile de turisti din Tara Lapusului…hai sa fim sobri, stralucesc prin lipsa. Cu stima, Alexandru Ruja
Acord sau neacord, parere sau neparere, zona aia nu are nimic de oferit ca facilitati. Eu sunt drumet impatimit si ma duc oriunde vreau sa vad ceva, nu imi trebuie restaurant sau toalete, dar majoritatea oamenilor vor niste conditii. Restaurante, toalete, trasee, informatii, puncte de interes, locuri decente de cazare, publicitate. Toate astea lipsesc in mare parte din tara Lapusului, care de altfel e superba si mi-e draga de numa. Si nu poate nega nimeni ca in multe zone s-au construit rahaturi inoxate, betonate si kitschioase care strica orice farmec.
Saracul Lapus….e asa frumos si il abuzam asa tare 🙁 acolo la intrarea in defileu ar fi buna o plasa de aia de deseuri cum se tot promite. Si camere video instalate. Ma bucur ca nu ati pus si poze prea multe. E destul imaginatia…sper sa ne facem bine candva.