Conform protocolului încheiat la constituirea actualei coaliții, în zilele următoare, premierul Ciucă va preda ștafeta lui Ciolacu. Condiția este ca Iohannis să-i dea liderului PSD binecuvântarea constituțională.
Legat de desemnare, la începutul anului, președintele nu a fost ferm în declarații. S-a rezumat să afirme că la momentul potrivit se va gândi la o decizie cât mai bună pentru țară. Cum președintele gândește mai greu, surprizele nu sunt excluse. Cât de eficientă și funcțională va fi relația instituțională între noul premier și un președinte orgolios nu putem anticipa. Să nu uităm că, în timpul celor două mandate, la adresa „pesedeului” și a liderilor săi, Iohannis a rostit numai vorbe de ocară, ostile și ironice. Partea bună a guvernării a constat în lupta lui Ciucă și Ciolacu pentru o oarecare liniște și pace în coaliție. Degeaba, bilanțul Guvernului Ciucă la sfârșit de mandat tot negativ rămâne. În Schengen nu am intrat, continuăm să trăim din împrumuturi, iar pentru repunerea economiei pe picioare nu s-a mișcat un deget. Mai mult, sectoarele bugetare au rămas încremenite în vechile obiceiuri, iar de reformarea lor, coaliția nu a avut curajul să se apuce. Cu probleme concrete, dar nerezolvate, în spațiul public au ieșit cel mult doi sau trei miniștri. Budăi, ministrul sufocat de mulțimea pensiilor, unele majorate, altele netăiate, mai bine de un an, la o singură întrebare ne-a aburit cu același răspuns. Din care citez, cu aproximație: „Problema pensiilor e complexă, urmează să facem grupuri de lucru, să vedem, să analizăm, iar decizia finală se va lua în coaliție.” Povești de adormit copiii. Din cauza grâului ucrainean, rătăcit pe meleaguri mioritice, fermierii români l-au trimis la negocieri în forurile europene, pe Daea, ministrul cu oaia. Personaj pitoresc și bun de gură, individul are un discurs lipsit de inflexiune și tonalitate, ce seamănă cu o moară stricată, care macină în gol. Alți miniștri s-au arătat la față numai după ce în sectorul lor au avut loc evenimente neobișnuite și rele. Este cazul ministrului sănătății, educației, interne, mediu etc. Cu excepția salariilor majorate ale primarilor și sumelor forfetare, acordate parlamentarilor, asupra unor măsuri menite să aducă bani la buget, liderii coaliției nu s-au pus de acord.Vin alegerile și nu se poate ca primarii să moară de foame, a declarat viitorul premier într-un moment de rătăcire. Cred cu tărie că rocada va fi un eveniment al deziluziilor și nici măcar micile speranțe nu au șanse să prindă contur. Mărturie a stat, zilele trecute, bătălia pe ministere, declarată de liderii PNL și PSD, supuși unor presiuni venite din teritoriu. În timp ce Ciolacu dorește să aibă cât mai mulți miniștri după chipul și asemănarea PSD-ului, liberalii vor și ei partea leului. De la felierea tortului, UDMR trebuie să dispară. Indiferent cum se vor împărți ministerele (dacă nu cumva s-au împărțit), transporturile au atras ca un magnet ambele partide. Explicația e simplă, reprezintă fieful hoției, locul unde banii se pot sifona ușor, fără ca cineva să fie tras la răspundere. O realitate confirmată de transportul feroviar și rutier, ale căror probleme se mișcă în ritmul melcului, fără să fie rezolvate. Rocada pentru Ciolacu ar fi o mare provocare. Eliminarea tuturor pensiilor atribuite pe alte criterii decât al contributivității ar fi un act de curaj în măsură să calmeze spiritul de revoltă al majorității populației. Cu orice preț și indiferent de mijloace, CCR, instituție ce subminează echitatea și dreptatea, trebuie scoasă din ecuația rezolvării acestui gen de pensii. Un soi de hoție legalizată de legi făcute în spatele ușilor închise. Rocada premierilor este o anomalie politică lipsită de logică. Jocul de-a intratul și ieșitul de la guvernare și coalițiile de conjunctură înseamnă tragere de timp, decizii amânate și alte consecințe în măsură să frâneze progresul țării. Scena politică are suficiente partide, de altele nu mai este nevoie. Pentru eșecul coalițiilor, alianțelor și convențiilor, o parte din vină revine electoratului. Șansele oferite partidelor născute din spuma mării nu sunt soluții viabile. Până la alegerile următoare, electoratul are timp de maturizare, încât opțiunea votului să fie motivată și argumentată. Oricum, viitoarele alegeri vor fi evenimente importante, cu detalii despre care e prea devreme să vorbim.
prof. Vasile ILUȚ
