Vestiri din BUNAVESTIRE

0
60

Acum, când ne pregătim să cinstim un eveniment cultural remarcabil, împlinirea a două decenii de la apariția revistei de cultură NORD LITERAR (20-21 iunie), mi-am adus aminte de doi mari scriitori, cu obârșii maramureșene. Este vorba despre prozatorul Augustin Buzura, care ne-a părăsit în urmă cu șase ani, și de prozatorul Nicolae Breban, amândoi participând, în timp, la sărbătorile revistei. Ani la rând au fost alături de prima revistă literară din istoria Maramureșului, sporind noblețea și profilul publicației. Da, minunate și curajoase prezențe în peisajul literar al Maramureșului! Cum uriașul scriitor Nicolae Breban, nu vă speriați de expresie, nu a reușit să ajungă în aceste zile în Nordul lui natal, m-am gândit să-l cinstesc cu câteva fragmente din memoria mea. Și m-am dus la romanul BUNAVESTIRE, cu un destin radical atât pentru autor, cât și pentru starea literaturii române.
Romanul apare în anul1977, după câteva refuzuri ale unor edituri cunoscute în epocă. Curajoasa editură ieșeană „Junimea” și-a pus sigla pe carte. Am fost fericit de o întâmplare în legătură cu manuscrisul acestui roman „scris sarcastic, grotesc, stilistic inepuizabil și original”, după cum scria N. Manolescu. Dar să vă spun povestea mea. Eram la Borșa, cazat la Hotel Iezerul. Recepționera Ileana, fie iertată, îmi spune că în hotel este cazat profesorul Ion Ianoși, cu soția Janina. Le știam operele, mai ales traducerile din opera lui Dostoievski. M-am încurajat cu elanul vârstei, le-am bătut la ușă, au fost interesați de necunoscutul de mine și am petrecut o seară de neuitat. Din vorbă în vorbă, am ajuns și la scriitorul Nicolae Breban, pe care-l admirau nespus de mult.
În acea împrejurare am aflat despre manuscrisul romanului BUNAVESTIRE, refuzat de edituri din țară. Profesorul Ianoși, pe o terasă cu vedere spre Pietrosul, mi-a spus că autorul ar fi vrut să-și trimită manuscrisul în Franța, sau Germania, dar nu a reușit. Cert este că romanul a apărut în țară. Și a avut parte de critici la nivel înalt. La o plenară a Comitetului Central, scriitorul Titus Popovici și liderul comunist N. Ceaușescu au atacat pe larg romanul BUNAVESTIRE. S-a pornit o critică îndârjită împotriva cărții în presa de partid și literară din țară. Nume cunoscute ale literaturii române de atunci l-au pus la zid pe autor. Le dădea de furcă un personaj, Farca, cu idei de sorginte extremistă de dreapta, și identificând autorul cu unul dintre personajele cărții. Denunț literar tipic, denunț literar și polițist, a comentat mai târziu romancierul.
Acolo, pe o terasă borșeană, profesorul Ianoși îmi spunea că personajul misterios din carte este Mihai Farca și nu Grobei, merceologul cu tranzistorul de gât. Textele lui Farca au o stilistică, dar și o problematică venită din opera lui Nietzsche. Pe atunci, filosoful german era asimilat cu curente care nu se învățau la școală. De aceea, în România lumea nu l-a agreat, dar nici nu l-a cunoscut. A fost prost interpretat, prost citit și a contrariat foarte multe locuri comune ale bunului-simț. În schimb, Nicolae Breban avea, și atunci, temeinice lecturi din Nietzsche. A scris despre nihilismul filosofului german, despre motivul eternei întoarceri, acea respingere a vieții de Dincolo.
Toate aceste idei, și multe altele, au fost puse în seama unor personaje din BUNAVESTIRE. După cum răspicat a spus în repetate rânduri autorul romanului, este o neghiobie să se confunde mesajul personajelor cu convingerile scriitorului. Eu zic că până la un punct. Că am văzut personaje care l-au învăluit pe autor. Dar nu-i o regulă. Nicolae Breban nu s-a lăsat ispitit de teoriile lui Farca, deși el le-a pus în mișcare. Întotdeauna romancierul a fost interesat de relația dintre maestru și ucenic. Pe această temă a creat cupluri memorabile. În cazul nostru, Farca și Grobei. Au fost minți iscoditoare și în vremea apariției romanului (1977), care au decupat și dimensiunea politică a personajelor, atmosfera abisală în care se mișcau.
Mărturisea Nicolae Breban în volumul „Confesiuni violente” că el „vede politicul ca o abisalitate, ca ultimul vis posibil al omului.” Plecând de la ideea că omenirea este încă puternică, nu-i secătuită, dacă mai este capabilă să creeze mituri esențiale. Crede autorul nostru că politica este ultimul mit, ultima religie, ultima logică. Se vede lesne că nu a fost ușor să navigheze cu aceste idei pe apele învolburate ale sistemului. Vestirile din BUNAVESTIRE ne-au fost multora, mie da, ferestre spre o altă lume a imaginarului. Chiar o lume cu idei posibile.
În noaptea aceea de la Borșa, după sfaturile profesorului Ion Ianoși, a fost punctul de plecare în căutarea cărții. S-a nimerit, ca la facultate, profesorul să ne predea Estetica. M-am dus cu romanul la el să-i spun că lecția din Munții Maramureșului a rodit. Nu uit a spune că atunci, de la Borșa, la Desești, am venit cu mașina familiei Ianoși. Doamna Janina mi-a dăruit, cu dedicație, o traducere din Dostoievski. Această amintire ziditoare despre BUNAVESTIRE fie un gest de prețuire pentru romancierul Nicolae Breban, născut în Baia Mare. Care ne-a transmis urări de viață lungă revistei de cultură NORD LITERAR.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.