Din când în când, simt nevoia profesională să-mi arunc privirea prin livada politicii românești. Că de aici așteptăm îndreptări necesare. Nu fac parte dintre cei care văd răul peste tot, vinovați de dragul textului. Nu sunt om politic, să privesc cu patimă adversarul, nu sunt comentator în simbria cuiva. Sunt cetățean cu profesia de jurnalist. Poate nimeresc cu părerea în gândul unora, poate dau cu ideea peste marginea întâmplării povestite. Dar asta este opinia mea care poate fi pusă pe cântarul cititorilor. Mă străduiesc să nu dau verdicte, că nu am cum să dețin adevărul. Care adevăr? Mai ales în politică. Așa că astăzi o să privesc spre noul guvern și spre conducătorul lui. Formarea noului executiv a avut parte de spectacol, dar și de încordare politică reală. A fost multă frământare pentru unele ministere.
Repartizatul premier Marcel Ciolacu a spus răspicat că nu renunță la prietenul lui, Grindeanu, pentru portofoliul transporturilor. Nici cel sprijinit să rămână acolo unde a fost nu a renunțat la un fel de răsfăț televizat, că lui i se cuvine funcția de ministru. Și a rămas acolo. O doamnă locuitoare a sferei politicii și-a dorit funcția de ministru la cultură. Argumentul ei, zău, m-a amuzat. Cică știe să cânte la vioară și la chitară. Fostul ministru al culturii nu știa nici măcar atât. Când a fost la Sighetul Marmației s-a dovedit un bun ascultător al horilor din Maramureș. Apoi, disputa pe Ministerul Dezvoltării a rămas de pomină. De aici s-a frânt și Coaliția tripartită. Adică UDMR a plecat de la guvernare. După priceperea mea, ușurința cu care gruparea condusă de domnul Hunor a ieșit din sistemul Coaliției are explicații cu mai multe înțelesuri.
După ce s-au răsfățat prin mai multe guvernări, acum au dezertat de la masă. Nu s-au dat multe explicații, ci doar formulări cu umor fin și fără regrete. Imediat a apărut folclorul politic. Care parcă nici nu ar trebui luat în seamă. UDMR ar fi fost avertizat în acest fel pentru a fi atenționat premierul maghiar Viktor Orban, care are legături strânse cu udemeriștii de la noi. Ba s-a spus că, zilele trecute, Kelemen Hunor și premierul de la Budapesta ar fi avut o întâlnire de taină pentru a face isprăvi politice în România. Nu-mi vine a crede, dar gura lumii este slobodă. O euforie mediatică înconjoară figura noului premier Ciolacu. Multe televiziuni i-au decupat figura salvatoare a noului demnitar. Atâta răsfăț nu am mai văzut în ultima vreme. Cineva l-a comparat cu premierul italian Giorgia Meloni.
Singura asemănare ar fi aceea că ambii au fost primiți de societățile lor cu răceală. Chiar indiferență. Italianca a depășit acest con de umbră din clipa în care și-a adus echipa în fața președintelui Sergio Mattarella. Ceremonie simplă, dar cu o încărcătură umană luată în seamă de italieni. Membrii Guvernului au sosit la Palatul Quirinale cu soțiile și copiii ca la o serbare de primăvară. În timp ce ai noștri repetau angajamentul de credință, italienii s-au ținut la taifas cu președintele. La noi, șampania este interzisă la asemenea ceremonii. Am mai aflat despre componența noului cabinet că sunt bine înstăriți, sunt cam aceiași. Diplomatul Dumitru Avram și-a îndreptat privirea spre titulatura de la Externe. Doamna a fost consilier guvernamental și prezidențial, ambasador. Cu fină ironie, domnul Avram comenta noua apariție de la Externe. Cică numai Corneliu Mănescu a reușit să treacă direct de la Budapesta în fruntea diplomației românești. A făcut o imagine de neuitat României. Bărbatul chipeș, pe care Dean Rusk spunea că atrage atenția tuturor americancelor, este o pildă de minte înzestrată pentru diplomație.
Nu uit că a reprezentat cu cinste România la ONU. Da, fără să supăr pe nimeni, spun că ducem lipsă de oameni pregătiți în funcții de răspundere națională. Nu se prea văd. Dacă îi cunoașteți, rostiți-le numele! Îmi aduc aminte că savantul de renume și bunul român Anghel Rugină spunea, cu ani în urmă că, pentru România problema numărul unu este asigurarea independenței economice, în orice condiții s-ar afla economia mondială sau cea europeană. Mai ales că este ușor de înțeles că în lumina istoriei mai vechi, dar și în prezent, aceasta este garanția cea mai solidă și pentru independența politică. Cine l-a ascultat? Cei care au pus mâna pe putere au folosit-o în primul rând în favoarea lor. Noul guvern nu face excepție.
Premierul Ciolacu a venit cu măsuri care să încălzească sufletele românilor. Sunt atât de fragile rezultatele prognozate, că mă rușinez de răsfățul demnitarului. Da, nu vă mai răsfățați, doamnelor și domnilor! Nu-l uitați pe savantul Anghel Rugină!
