La ultima întâlnire, de la Baia Mare, cu profesorul universitar, criticul literar, academicianul Ion Pop, l-am auzit spunând, ca pentru sine, un fel de oftat intelectual: cam multe englezisme în limba română! Nu am comentat această constatare, că aveam alte subiecte în program. Afirmația profesorului mi-a rămas în minte. Apoi am citit un amplu articol semnat de istoricul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, care se întreba: De ce nu vorbim și nu scriem corect românește? Întrebarea m-a dus cu gândul la Eminescu, revoltat din pricina stâlcirii limbii. Atunci, limba română apucase pe o cărare cultă și parcă înțelegem starea de fapt. Atunci ne-au invadat franțuzismele. Celebră a rămas Coana Chirița.
De atunci, limba română a trecut prin multe încercări până să ajungă la starea mai bună de astăzi. Creatori de vază, intelectuali devotați au prețuit limba română, s-au preocupat de acuratețea ei și au tras semnale de alarmă necesare când a fost nevoie. Acum sunt motive să fim atenți la fenomenul care preocupă sfera academică. Dar nu numai. Și noi, oamenii de rând, observăm că limba română trebuie apărată. Suntem martori la invazia străinătății, sub forma cuvintelor, pe străzile noastre. Orice comentariu venit din unghiul politic nu își are rost. Sunt pro-european de la Bălcescu încoace, dar eu vorbesc despre limba poporului din care fac parte. Cred în dăinuirea poporului român și asta se poate întâmpla doar printr-o limbă viguroasă.
Mă uit la firmele din Baia Mare și mă confrunt cu o panoramă lingvistică anglofonă, americanizată. Câteva pilde pot fi lămuritoare. Second-hand a luat locul expresiei: de mâna a doua. Sau refolosibil. Gustările au devenit snackuri, mâncarea este food, moda este fashion. Alimentarele, confecțiile, legumele și fructele, băcăniile, măcelăriile, drogheriile etc. se ascund toate în mari magazine cu nume ciudate, venite de departe, precum Auchan, Kaufland, Carrefour, Penny, Profi, Lidl. Știți ce înseamnă celebrele nume de supermagazine? Unele au corespondent în limba română. Kaufland înseamnă țara cumpărăturilor, Carrefour înseamnă răspântie de drumuri, Penny înseamnă bănuț.
Nu mai există vânzare cu amănuntul, ci retail, biroul directorului este headoffice, iar directorul este neapărat manager. Într-un fel se scrie și altfel se pronunță. Auzim foarte des despre fenomenul de bullying, în școli mai ales. Limba română are cuvântul hărțuire. Deocamdată, sună ciudat în limba română. Academicianul și istoricul Ioan-Aurel Pop crede că dacă vom insista, termenul se va naturaliza și se va scrie cu ortografie românească, specifică unei limbi fonetice, cum este a noastră. Alt fenomen este în domeniul manifestărilor științifice, al conferințelor, al colocviilor, al festivităților, toate cu nume exotice. Apoi se constată devalorizarea cuvântului academie. Sunt academii de poliție, de fotbal, de frumusețe, academia cartofului, ori a păstrăvului.
Cui se adresează aceste cuvinte care sunt înțelese de puțină lume? Este suficient să ne uităm la sondajele din ultimii ani, care arată un fenomen trist. Adică mulți absolvenți de școală primară nu citesc deloc. Cum să priceapă englezește, dacă românește nu știu ca lumea. Apoi, pe teritoriul României, limba maternă este vorbită de aproape 90 la sută din populație. De aici trebuie plecat pentru a-i învăța pe toți românii bine românește. Limbile se învață temeinic, iar temeinicia începe cu limba maternă și se continuă cu alte limbi. Apelez la părerea istoricului-academician: „Astăzi constatăm un fenomen îngrijorător, pe măsură ce ignoranța crește, pe măsură ce analfabetismul funcțional ne potopește, pe măsură ce cultura generală ajunge o pasăre rară, pe măsură ce grobianismul se lăfăie în piața publică și pe măsură ce galanteria și politețea pălesc, proliferează pojghița de americanisme și englezisme, de expresii neînțelese, de forme aberante din punct de vedere gramatical. Altfel spus, pe fondul ignoranței, poluarea limbii române atinge cote îngrijorătoare.”
Preocuparea academică mi se pare pe deplin justificată. Limba română are suficiente încercări. De ce? Vocile academice cred că este vorba de ignoranță, din dispreț pentru studiu, pentru învățătură, din superficialitate, din tendința de a ne robotiza, de a-i imita pe alții. Școala temeinică – prin așezarea limbii și literaturii române în centrul său! Rădăcinile culturii noastre generale trebuie construite nu în engleză, ci în română. Fără cultură nu se poate învăța corect nicio limbă. Teorii ciudate cutreieră cancelariile și birourile ministeriale. Adică să nu mai punem atâta preț pe gramatică și pe memorarea versurilor.
Da, simțul limbii române este răsucit ca un fuior. Cum să știm alte limbi dacă nu știm limba nașterii? Este posibil, dar nu vom înțelege niciodată ce este dorul și ce este doina. Nu considerați acest text un patetism de paradă, ci o durere cu multe semne de întrebare pentru vigoarea națiunii. Avem noroc că limba se apără și singură, ea fiind un organism viu, până la punctul în care paragina nu o învăluie. Un popor trăiește până are o limbă viguroasă. Priviți în trecutul nostru, limba română ne-a salvat!
