Welcome back! Benvenuto! Că sunteți de-ai noștri reveniți, că sunteți turiști rătăciți din lume pe aceste meleaguri cu mari așteptări, vă invităm cu drag în Maramureș! Cu mici excepții, în locuri unde v-am ruga să nu călcați, ca să ne putem păstra obrazul curat. Nescuipat, cum ar veni… Iată o listă de propuneri, la modul cel mai serios, unde să NU mergeți prin Maramureș!
Trafic mare, deloc belvederi
Prima observație ar fi să ocoliți, pentru neuronii dvs. setați pe vacanță, rutele cu trafic masiv. La acest moment se circulă dificil, în coloană, pe ruta Vișeu-Borșa, la fel pe firul Ruscova-Poienile de sub Munte. Nu tot timpul, ba poate nu e numai din cauza noastră, poate contribuiți și dvs. Sighetul este iar infernal. Dar nu ignorați atenționarea de a nu intra în Baia Mare între 8-9 dimineața sau să ieșiți la 3-4 după-amiaza. Ceea ce ne amintește de lipsa mult promiselor centuri ale orașelor. Apoi, încercați să ocoliți locurile unde “belvedere” înseamnă ceva peiorativ, o ironie. Ieșirea din Baia Mare pe lângă groapa de gunoi, să zicem, cu norii de ciori și gunoaiele la drum. La fel, dacă puteți ocoli rutele cu cartierele romilor, gen Ponorâta, Chelința etc, ar putea fi pentru binele autoturismului dvs.
Iar în zona Băii Mari, dacă sunteți în bloc-turn sau punct de “belvedere”, e vară și bate vântul, să vă prefaceți că nu vă interesează nici estul, nici vestul… pentru că sunt mari șanse să vedeți nori de steril de la Bozânta sau de la Tăuții de Sus, venind spre oraș sau spre zonele cu culturi agricole din satele învecinate. Nu, nu s-a rezolvat, nu, nu se va rezolva probabil niciodată. Deși avem acolo, sus, tocmai în instituția care ar face închideri de perimetre miniere, director de-al nostru, politician de treabă, deschis, plin de bună-credință… zicea. Alo, Conversmin… De asemenea, umblând prin păduri, dacă dați de dealuri galbene, pe care cresc doar mesteceni și salcâmi, nu vă bucurați, e steril, nu aur. Chiar dacă îi zicea Aurul nebunilor, pe vremuri. E plin Maramureșul, sunt sute de halde și iazuri, unele ascunse, altele părăsite, altele ecologizate. De asemenea, avem de ascuns și lucrări edilitare, cum ar fi barajul de la Runcu început în 1985 și neterminat. Barajul inutil de la Cătălina pe care ne temem să-l spargem deși face rău râului. Biserica de lemn monument istoric de la Buteasa, ce se dărâmă sub ochii satului. Blocurile minerești triste din Baia Borșa sau dimpotrivă, cele noi nelocuite de 10 ani de la intrarea în Sighet. Avem castele ale grofilor unguri dărâmate, căzute în ruine sau păstrate fără a li se da vreo folosință. Cetatea Chioarului, de asemenea. Centru de informare turistică în Pasul Prislop închis fără a fi funcționat o zi, ca altele din Maramureș.
Mediul afectat exclusiv de noi înșine
Majoritatea râurilor din Maramureș sunt, în ciuda eforturilor, a amenzilor, rampe portabile de gunoaie. Primăvara, câte un râu precum Iza, Vișeul, Lăpușul, sunt infecte. Mai ascunde vegetația, dar realitatea e că ele sunt nu numai cu cârpe, PET-uri, gunoaie, ci și cu prinos de ape uzate din rețele de canalizare sau chiar cu mustul gropilor de gunoi, cum e cazul levigatului roșiatic ce curge spre Craica și Lăpuș.
Dar să nu omitem din discuție Craica, pârâul. Născut în Baia Sprie, paralel cu Săsarul, el nu ia ape de mină pe traseu, ci e ucis de cartierul de romi ce-i poartă numele. Imaginile spun totul… pârâul e tapetat de gunoaie, avem făcută singura regularizare din gunoaie din Maramureș!!! Poate din lume! Apoi, pădurile. Maramureșul, cel ce apărea atestat documentar așa, ca fiind „pădurea Maramureșului”, în 1199, când regele maghiar Emeric are un accident de vânătoare în pădurea Maramureșului. De atunci, am coborât la 60% suprafață împădurită, apoi la 40%, iar realitatea de azi din teren arată că pe alocuri avem pădure fără copaci, cum am găsit în munții Maramureșului sus, pe muntele Bârsănescu, pe limita cu Ucraina. Sau în “no man’s landul” dintre Blidari-Poiana lui Dumitru și Săpânța. La fel de bine cum, acolo unde interesul nostru, al omului, a dispărut, s-au împădurit sute de hectare de pășuni, miriști, terenuri nelucrate. Din păcate, echilibrul e firav. Prin urmare, stimate turist, încearcă să te ții de traseele tale, dacă nu vrei ca după o zi de urcat în munți să dai de dezolante deșerturi de cioate. Vezi-ți de traseu!, o spunem cu toată ironia posibilă.
În fine, kitsch-ul
A existat întotdeauna o doză de kitsch în viețile noastre de maramureșeni. Dacă poți, turistule, întoarce ochii de la ele. Știm, e greu, buda de lemn strâmbă, pe care o poți găsi din Pasul Prislop până pe Culmea Prelucilor sau la margine de oraș-municipiu merită fotografiată. Dar revenim, kitsch-ul a fost aici, de la puloverul țiclam al moroșencelor cochete, la pălăria de pădurar purtată de bade, la Cimitirul Vesel mai ales în actuala-i înfățișare, cu biserica transformată, la fresca lui Pintea/Piersic de la Săcel, sunt mostre de înaltă îmbrățișare a kitsch-ului. Dar apar forme noi, ce vin cu civilizația. De unele sunteți responsabili chiar dvs, turiștii noștri de august/decembrie. Poarta de inox la casă moroșenească. Poarta de lemn la casă portocalie sau roz. Costumul popular purtat cu infatuare la toc cui, la cizme până la genunchi iarna sau la pantalon negru cu dungă și pantof cu cioc ultralăcuit. Chiar baticul ce urâțește îngrozitor maramureșeanca și lăpușeanca, purtat mai nou la pantalon scurt cu espadrile sau șlapi. Cu regret, cu scuze, cu tristețe o spunem, avem kitsch-ul în sânge. La Izvorul albastru al Izei se aruncă euro în izbuc, ca la Fontana di Trevi ca să… ce? Nu era de ajuns jgheabul putred și roata de moară inutilă?
Bonus, dezamăgirile
Ca lista să fie completă, trebuie să băgăm și degetul în rană. Da, va durea. Dar nu ne putem preface că nu e așa, să ascundem realități din patriotism local. De exemplu, am fost să vedem „casele regelui Charles” din Breb. Una e conservată, închisă, nu arată bine deloc, „Nu se vede mână de rege”, cum ar veni. O alta, vizavi, putredă. Cea decentă are anunț, e a Fundației Mihai Eminescu Trust, iar pe site-ul lor constatăm că e Cenușăreasa din listă, acolo e o ofertă de case de închiriat pentru turism, de la Viscri la Biertan, Florești etc. E turism, e business. Nu-i bai, nici nu voiam ca Regele să iubească Maramureșul și Transilvania dezinteresat, nici nu ne așteptam. Apoi, avem Valea Vaserului. Turiștii sinceri spun că e una dintre cele mai plictisitoare zile de vacanță petrecute vreodată. Traseul pe fund de vale, nelipsiții bușteni, viteza Mocăniței, lipsa belvederilor contribuie la ceea ce spun ei c-ar fi o mare dezamăgire. Nu că Cimitirul Vesel i-ar fi impresionat, cu tarabele cu kitsch de vizavi. Și nici mănăstirile noastre, din care una și-a făcut și ea Fontana di Trevi de aruncat bani, nu? Vorba lui George Carlin…”Dumnezeu te iubește necondiționat. Dar are nevoie de banii tăi”…
Sperăm să vă fi ajutat. Evident, lista e mult mai lungă, povestea e mai complexă. Există și vinovați. Și oameni de arătat cu degetul, pentru mare parte dintre cele de mai sus. Într-o bună, într-o bună zi…
Cu bune și rele, este județul nostru pe care noi, morosenii, il iubim. Nu este perfect,precum nici un județ din țară nu cred că este. Mai este de lucrat la multe aspecte dar să zică „unii” ca oamenii locului sunt „fudui și aroganți” – este prea mult. Stimați turiști, vremelnici vizitatori ai Maramureșului, schimbați traseul ca să puteți face comparație cu județul Maramureș. Sper să ne mai auzim. Călătorie plăcută pe traseele patriei !
De acord in totalitate cu d-voastra. Va felicit ! Autorul articolului, probabil de pe Valea Prahovei, face anticampanie turismului in Maramures. Rusinica mister Ruju !
Excelent reflectată realitatea . Adevărul nu este agreat, dar nepăsarea și lipsa conștiinței ucid viitorul .
Are dreptate doamna. O spun că moroșan get beget. Răspunsul tău denotă aroganță agresivitate și lipsa celor 7 ani de acasă. Turiștii vin aici amăgiți de reclama falsă făcută Maramureșului. De unde era să știe că adevărul e cu totul altfel.
Foarte adevărate toate observațiile ! Kietsch e mai peste tot în România cu rădăcini adânci în istoria recentă! Mai grav este că oamenii sunt la fel de nesimțiți mai peste tot și nu sunt șanse de schimbare pentru încă doua generații de acum încolo!
In poza de sus e casa une persoane care nu are toate țiglele pe casă, să zicem aşa, deci nu e o referință…Există şi pe la noi fel şi fel de oameni, de lucruri, dar haideți să nu exagerăm!
Dacă ați venit pornit să vedeți doar urâtul, nu v-au mai rămas ochi şi pentru frumos.
Sa stiti ca avem 2 judete Maramures,unul descris in acest articol si un altul “zugravit “ de alesii nostrii,senatori,deputati,primari ,presedinte de consiliu judetean,consilieri,care cu fiecare ocazie participa la toate manifestarile populare,intilniri cu fii satului,hramuri de biserici si manastiri si care descriu judetul nostru ca un taram unde curge laptele si mierea.Inclin sa cred in existenta a 2 lumi paralele,conform teoriei conspiratie.
Excelent articol și ma bucur ca nu sunt nebuna, sa vad cam tot ce ați scris aici sau și mai și. Sa scrieți și de caracterul aparte al oamenilor din Maramureș: fudui, încăpățânați și aroganți. Spun asta în calitate de turist venit la pomul lăudat.
Cine te-a rugat sa vii sa vezi oameni „fuduli,incapatanati si aroganti?”.Vai de capul tau daca ai ajuns sa generalizezi…Stai acasa la tine ca tot degeaba traiesti.