Vestea dispariției din viața pământeană a celebrului violonist Șerban Lupu m-a întristat. A fost și un interpret de talie mondială a lui George Enescu. Am fost martor la un experiment muzical inedit la Hotenii Maramureșului, despre care voi vorbi. S-a născut la București, în anul 1952. A studiat cu mari profesori români. A plecat în 1976 în Statele Unite ale Americii. După o strălucită carieră muzicală pe scenele lumii, cu o bogată activitate universitară la Universitatea din Illinois, unde a depus și o muncă de cercetare și redare în pagină tipărită a operelor nemuritoare ale lui George Enescu, a revenit în ultima parte a vieții în România, la București.
Este considerat unul dintre cei mai buni interpreți ai operei enesciene. A fost președintele Societății George Enescu, din SUA. Dar să revin pe teritoriul muzical al Maramureșului, cu maestrul Șerban Lupu. În urmă cu douăzeci de ani, tocmai de Sfânta Maria Mare, la Hoteni, a fost o zi încoronată de vioara lui Șerban Lupu. Evenimentul, că eveniment se numește prezența marelui violonist în satul de la umbra muntelui Gutâi, a avut aura sărbătorii creștine, dar și a cântecului unic. O dublă sărbătoare. Am avut șansa să stau în preajma lui câteva zile, să batem cu piciorul ulițele satelor Hoteni și Desești, să ne amintim de marele George Enescu și de măreția lirică a lui Nichita Stănescu, dar mai ales să-i auzim vioara măiastră.
La Hoteni, a făcut, după mine, un cuceritor experiment, cu multe înțelesuri enesciene. A concertat în șoprul de vară al lui Ioan Pop, liderul celebrului Grup IZA, cu ceterași din Maramureș. Ce l-a determinat pe maestru să cânte cu virtuozii țărani? În momentele de răgaz mi-a explicat că a înțeles rolul important pe care folclorul românesc și interpreții lui, țăranii, l-au jucat în inspirația marelui compozitor George Enescu. Ne-a spus celor care am fost în curtea muzicală a lui Ioan Pop că avea un dor ascuns, o curiozitate reținută să pună melodii din Maramureș pe vioara sa, construită cu trei secole în urmă.
Maestrul Șerban Lupu s-a pregătit pentru acest concert cu tot ceremonialul. Și-a îmbrăcat costumul alb, și-a pus papionul și a urcat treptele șoprului din Hoteni, cum ar fi urcat treptele fastuoasei Scala din Milano. Chiar l-am văzut cuprins de emoții. În curtea largă, auditoriul era format din țărani și intelectuali veniți de pe sate, dar și prezențe aproape neașteptate. Cum a fost romancierul Bujor Nedelcovici, venit de la Paris. Doamna Speranța Rădulescu, care nici ea nu mai este printre noi, un cunoscut etnomuzicolog, a prefațat concertul cu câteva date din biografia maestrului. Cu adevărat o biografie impresionantă. L-au găzduit marile scene ale lumii, a concertat cu orchestre de renume, l-au acompaniat mari orchestre ale lumii muzicale. Chiar a cântat cu Tom Jones.
Îmi spunea în liniștea unei grădini din Maramureș: „N-am cărat roabe, n-am spălat vase când am ajuns în străinătate. Am cântat la vioară, că doar de aceea am ales străinătatea.” Acolo, în șoprul lui Ioan Pop din Hoteni, maestrul Șerban Lupu a fost acompaniat de ceterași din Maramureș. Am remarcat un fapt mai puțin cunoscut. Violonistul cânta după note. Învârtita era pe portativ, iar ceterașii cântau după obiceiul lor. După ureche. Un concert de zile mari, inedit prin alăturarea celor două participări. Ioan Pop și Șerban Lupu au fost admirabili în armonia lor. Scriitorul Bujor Nedelcovici mi-a spus după concertul lui Șerban Lupu și al virtuozilor țărani: „Ceva ce n-a văzut Parisul!”
După concert, maestrul ne-a vorbit despre geniul lui George Enescu. Care i-a salvat sufletul. Când a stat față în față cu Oceanul, cu imensitatea lumii, cu îndoiala, Enescu l-a descoperit. Și l-a purtat prin lume. Din America, până în Japonia, din Rusia, până în Africa. Și până în acest sat din Maramureș, Hoteni, unde ne-a dat o lecție superbă de întoarcere la izvoare. Asemenea evenimente au rezonanță în timp. După cum se vede, după douăzeci de ani, mi-am amintit detalii de la acea memorabilă întâlnire. Fiind un admirator al poeziei lui Nichita Stănescu, a ținut să vadă Sala Memoriei de la Desești, dedicată lui Nichita Stănescu.
Am ajuns la biserică și la casa mea părintească. Mama Doca l-a poftit la pancove, maestrul i-a dăruit un CD cu înregistrări ale lui cu muzicienii țărani. Asemenea evenimente sunt sortite duratei. Cu semnificații nebănuite. Ziua aceea de Sfânta Maria de la Hoteni, cu Șerban Lupu, rămâne de neuitat. O zi care a marcat timpul muzical al zonei. Sunt oameni care și după plecarea lor din această lume lasă urme adânci. Unul dintre ei este și maestrul Șerban Lupu. Așa se întâmplă când oamenii locului sunt inspirați. Cum a fost atunci Ioan Pop, liderul celebrului Grup IZA. Care știe adevărul muzical din Maramureș. Dacă i-a trecut pragul Șerban Lupu, se vede că valorile caută valori. Nu te vom uita, iubite maestre!
P.S. În fotografie, la o discuție în casa lui Ioan Pop din Hoteni: Șerban Lupu și Gheorghe Pârja
