Pe Tisa Superioară, lebedele de la Sarasău, grănicerii noștri de bază

0
938

Maramureșul are o arie protejată destul de ținută în umbră. E probabil și din cauza zonei de graniță cu Ucraina, însă Tisa Superioară are o importanță faunistică deosebită, are pești, păsări și chiar animale rare, greu de văzut prin restul Maramureșului.
Sigur, nu discutăm ce-cum-cât din viața sălbatică s-a conservat. S-au făcut diguri, lucrări, balastiere, fără a se prea ține cont. Și, totuși, natura învinge, pe alocuri evident, vizibil.
Primarul din Sarasău ne-a dus să vedem lebedele care s-au aciuat la el, pe brațe moarte ale râului Tisa. Și ce dacă trecem printr-o balas­tieră? Ajungem într-un loc unde sunt 3-4 lebede superbe. Primarul Ion Covaci spune că, uneori sunt 10-15.
La fel, pescarii au prins sau văzut aici lostrița, pe cale de dispariție. A fost văzută țestoasa de apă, la fel ca și castorii. Cele mai sălbatice locuri rămase neatinse, gen vărsarea Săpânței în Tisa, într-o minideltă, abundă de viață. Sau în brațele moarte ale râului, de la Sarasău. Unde s-au făcut diguri, betoane, gen Remeți-Teceu, nu prea. Aflăm că înainte de pestă, era imposibil să nu te întâlnești în zonă cu mistreți, erau peste tot.
Ne bucurăm, însă, de vederea lebedelor, ele sunt și un fel de îndrumar meteo, aici la fel ca la Ariniș sau în alte părți. Cele mature simt anul friguros sau nu și decid/ aleg să rămână peste iarnă la noi, așa cum au făcut odinioară și cormoranii.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.