Un eveniment literar aparte a avut loc în această săptămână la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare. Oaspetele bibliotecii a fost scriitorul şi jurnalistul Viorel Ilişoi care se află într-un turneu naţional prin ţară pentru a-şi prezenta cărţile.
Nu a venit să-şi vândă cărţile, după cum mărturiseşte chiar el, ci a vrut să cunoască oameni noi şi să îşi atragă alţi cititori, pe lângă cei care îi citesc pe nerăsuflate volumele. Din păcate, s-a dovedit încă o dată că lumea literară din Maramureş e prea puţin interesată de scriitorii din afara judeţului, dovadă că la întâlnirea cu Viorel Ilişoi niciunul dintre oamenii de cultură nu a catadicsit să iasă din comoditatea unei zile obişnuite şi să participe măcar din curiozitate.
Un scriitor cu viaţă de roman: primul ziarist care a făcut închisoare după 1989 din cauza unui articol
Întâlnirea cu scriitorul Viorel Ilişoi a fost una neconvenţională. A debutat altfel decât se desfăşoară în mod obişnuit o astfel de întâlnire pentru că autografele au fost date la început şi nu la finalul evenimentului. Apoi, Viorel Ilişoi a vorbit despre cărţile sale, despre aventurile din viaţa de jurnalist, povestind cu mult umor momentul în care a fost arestat pentru că a scris un articol. Viorel Ilişoi e primul jurnalist de după 1989 care a făcut închisoare, din cauza unui articol.
„Articolul l-am scris în 1991 şi se chema Saddam Hussein se ascunde la Botoșani. De fapt era împotriva şefului meu de la ziar. Era ziarul Fundaţiei pentru Tineret. Tipografii când au văzut l-au sunat pe şeful şi i-au spus: şeful, vezi că ăsta te înjură. A înlocuit articolul cu altceva. Eu am mers în judeţul Suceava să îi arăt că nu mai există cenzură. Au tipărit de 5 ori mai mult şi l-au vândut cu mare succes în Botoşani. Şeful meu se purta dictatorial şi mai avea şi mustaţa ca şi Saddam. El m-a dat în judecată. Sentinţa judecătorului a fost: se condamnă la trei luni cu executare pentru faptul de a-l fi asemănat pe cetăţeanul Cezar Macovei cu preşedintele cutare…Nu s-a dovedit că i-am produs o daună morală. Sentinţa a fost dată în ianuarie şi pe mine m-au ridicat de acasă în 8 mai”, şi-a amintit Viorel Ilişoi.
A fost dus la poliţie chiar de cumătrul său care era poliţist. Au fost nevoiţi să stea la „ia-mă, nene” pentru a ajunge în arest şi a călătorit cu o maşină ce transporta şi o canapea. A stat în închisoare doar 19 zile pentru că ulterior au intervenit cei de la presa internaţională, de la ambasadă. Cu mult umor, Viorel Ilişoi nu exclude ca arestarea să fi fost rezultatul unei alte întâmplări. „La Revoluţie am furat nişte documente. De fapt, erau uşile deschise la comitetul de partid, unii au furat bocanci, eu am luat nişte saci cu documente şi nişte izmene de securist. Un securist avea un set de haine. Eu trăiam vai de capul meu. Am intrat tânăr poet şi am ieşit securist”, glumeşte Viorel Ilişoi. Toate aceste întâmplări vor sta la baza viitorului volum pe care îl are în lucru Viorel Ilişoi, „Paişpe”.
Între cărţile proprii şi… „Dincolo de perete”
Fiecare roman al lui Ilişoi are la bază experienţe din realitate, fie că e vorba despre propriile întâmplări ale autorului sau despre reportajele sale literare. „Cele mai frumoase reportaje”, „Eroii mei”, „Strălucitor”, „Viaţa literară pe Bahlui”, sunt câteva dintre volumele lui Viorel Ilişoi apărute la Editura Gri.
„Nu vin să vând cărţi. E o dorinţă a mea ca autor să găsesc cititori noi. Cititorii mei mă găsesc pe internet, pe site, la editură. Eu mă plimb prin ţară cu cartea, la anul când vin probabil vor mai veni persoane în plus. Vreau să ajungă să fie citite cărţile mele, nu să fie ţinute în sertar”, a punctat scriitorul Viorel Ilişoi.
Întrebat fiind despre autorul său preferat, Ilişoi l-a dat ca exemplu pe ieşeanul Radu Părpăuţă, autorul volumului „Dincolo de perete”, apărut recent la Editura Gri. „Acum, scriitorul meu preferat e Radu Părpăuţă. I-am citit de cinci ori, cartea, am corectat-o, editat-o. Tot ce e mai bun în scriitorii mei preferaţi se găseşte la el. Este cea mai frumoasă carte pe care am citit-o în ultimii ani. Este o carte pur și simplu frumoasă. Radu Părpăuță povestește și tot povestește, o mie și una de mici povești ies din memoria lui nesfârșită, care duioase, care hazlii, care cutremurătoare. Și când curgerea asta a povestirii încetează, îți auzi inima bătând, tânjind, și ai senzația că totul asfințește”, a accentuat Viorel Ilişoi.
