O altfel de expoziţie a fost vernisată în această săptămână la Galeria de Artă a Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Baia Mare.
Dacă iubitorii de frumos erau obişnuiţi până acum să vadă în spaţiul respectiv, lucrări de artă, de data aceasta pe simeze au fost expuse câteva dintre proiectele de arhitectură pe care şi-a pus amprenta arhitectul Alexandru Băban.
Expoziţia este una aniversară, fiind o privire în trecut, dar şi una spre viitor. Expoziţia RETROperSpective cuprinde 50 de lucrări pe 32 de panouri şi poate fi văzută la Galeria de Artă până în 12 decembrie.
Alexandru Băban a rememorat parcursul pe care l-a avut în calitate de arhitect. Nu îşi explică nici azi de unde i-a venit ideea să îmbrăţişeze această profesie. Mama lui era învăţătoare, iar tatăl, inginer metalurg, în familie nu avea arhitecţi, iar în oraş abia dacă erau vreo 2-3 arhitecţi pe vremea când era liceean.
„Ţin minte că locuiam în primul bloc construit în Piaţa Revoluţiei, dar stând acolo am văzut cum cresc blocurile următoare. Mi-a plăcut întotdeauna să văd lucruri care se dezvoltă, pornesc de la ceva şi apoi devin ceva deosebit”, a spus arhitectul Alexandru Băban.
Arhitectul a început cu proiecte tip, pentru că aşa era trendul înainte de 1989. Aşa a ajuns să proiecteze blocurile de pe bulevardul Republicii, apoi cele din Piaţa Gării. Sunt multe proiecte arhitecturale pe care şi-a pus amprenta în Baia Mare şi nu numai.
„Am început să lucrez în tuş, am avut un început interesant la Centrul de Proiectare Judeţean. Majoritatea lucrărilor arhitecţilor se bazau pe proiecte tip. Se făceau cartierele pe care le ştiţi azi, trebuia să alegem din nişte cataloage, nişte dreptunghiuri şi să le aranjăm în jurul unor străzi. Mi-aduc aminte că primul meu proiect a fost unul unicat. Mi s-a dat ocazia să proiectez blocurile care sunt acum pe bulevardul Republicii, vizavi de fosta fabrică de confecţii. Erau blocuri prevăzute pentru vânzare în acea perioadă. Nu le-am pus în expoziţie, deoarece după anii 1990 devenind toţi proprietari au început să îşi îmbunătăţească faţadele, personal, fiecare. De aceea nu e un proiect reprezentativ pentru expoziţie. Un alt proiect de care am fost legat în acea perioadă este cel din Piaţa Gării, tot un proiect tip. Era un fel de emulaţie în centrul unde lucram pentru că eram mulţi arhitecţi tineri. Singura misiune a arhitecţilor în acea perioadă era să facă forme de balcoane, să pună nişte cărămidă, am încercat să facem ceva mai deosebit”, îşi aminteşte Alexandru Băban.
Recunoaşte că arhitectura a fost pentru el o pasiune, tocmai de aceea a încercat să se adapteze mereu la tendinţele vremii în acest domeniu. „Atunci când te gândeşti la retrospectivă îţi vine să spui: pe vremea mea. Eu am încercat ca vremea mea să fie tot timpul şi asta a pornit din pasiune”, a adăugat Alexandru Băban.
Despre arhitectul Alexandru Băban, colegii au avut doar cuvinte de laudă.
„Este un arhitect cu care ne mândrim şi care poate fi considerat un etalon în foarte multe domenii. Şi-a dedicat o jumătate de secol de existenţă pentru arhitectură, asta înseamnă enorm. Cu certitudine va continua să profeseze pentru că face acest lucru cu plăcere, e vorba de o pasiune, nu de o slujbă. Pe lângă capacităţile personale avea şi calitatea de a conduce. Ceea ce îmi place cel mai mult la el e omenia şi bunul simţ”, a punctat arhitecta Ildiko Mitru.
La rândul său, arhitectul Ştefan Paskutz a punctat că „am învăţat de la el să fiu diplomat. L-am avut preşedinte 8 ani la Ordin. A pus piatra de temelie, apoi am preluat eu 8 ani, iar Alexandru Băban a fost lângă mine ca un frate, tată, prieten. Îl cunosc foarte bine, e o persoană extraordinară. A fost cel mai bun preşedinte al Ordinului Arhitecţilor. Ne-a unit pe noi, arhitecţii, de la el am învăţat să fim prieteni”.
