Dumnezeu și Europa Unită

Să nu vă intrige asocierea din titlu. O să vă întrebați ce legătură este între Dumnezeu și Uniunea Europeană? Divinitatea are menirea Unică, pe când alianțele pământene sunt lucrarea oamenilor. Cu păcatele și interesele lor. Dar o rânduială nu se poate împlini fără voia lui Dumnezeu. Numai că noua construcție se vrea fără credință, fără rugăciuni, fără liturghii. Eu rămân discret în credința în care m-am născut în umbra bisericii din Desești. Sunteți liberi să cugetați ce vreți. Dar nu-mi urniți crucea din suflet și Cartea Sfântă de pe meștergrindă. Eu rămân în tăcerea rugăciunii și îmi stă icoană o ima­gine emblematică. Văzută, și trăită, în timpul vieții mele. Vă developez filmul.
Femeia cernită, căzută în genunchi, cu mâinile laolaltă a rugă, cu capul rezemat de lemnul bisericii. Lespedea de piatră poroasă era rece. Frig este și afară. Cu pânzătura groasă, de culoare neagră, își acoperă umerii. Pașii mei de pe dalele de piatră nu-i tulbură rugăciunea. Gândul ei este în căutare de odihnă îngerească. Este una dintre miile de imagini care pot fi văzute, și în Săptămâna Crăciunului, lângă bisericile Maramureșului. Sau în interiorul lor. Am creionat această imagine a femeii în rugăciune, coborâtă în tăcerea divină, deoarece în jur se croiesc alte drumuri ocolitoare. Orice om de bună credință a fost profund tulburat când a aflat că în Constituția Europei, legea fundamentală care stă la funcționarea Europei Unite nu este prevăzută religia ca articol bine definit.
S-au dat fel și fel de explicații. Nici un stat interesat de Unirea Europei nu a fost profund tulburat de această omisiune. Și-a văzut fiecare de drumul lui. Îmi aduc aminte și de situații în care a funcționat ipocrizia. La Roma, la moartea Papei Ioan Paul al II-lea, au fost mulți dintre marii planetei. Au îngenuncheat în fața catafalcului să-i vadă lumea. S-au aplecat în fața doliului roșu al Vaticanului. O să-mi spuneți că au venit la moartea unui șef de stat. Da, dar ceremonia era profund religioasă. Și puritanul Bush, provocator de războaie, și Chirac, cel care înclina spre sentimente laice și care avea o atitudine anticreștină, ori fostul premier britanic, Blair, cu multe conflicte confesionale acasă la el.
Brusc au devenit profund religioși. Pentru câteva ore, chiar au devenit catolici. Oricum ipocrizia a rămas, deoarece ei construiau Europa Unită fără Dumnezeu. Mă întreb oare ce unește popoarele Europei în noua construcție? Mulți se vor grăbi să spună: banul! Zeul European numit Euro. Dar banul nu are suflet și este ochiul dracului. El nu prea unește, ci mai mult dezbină. Este motiv de harță și ucidere. Se vorbește că Europa Unită se vrea o cetate de apărare pentru alte puteri. Războiul din Ucraina a dat alt înțeles Europei Unite. Brusc, s-a transformat în alianță militară, suficient de descoperită. În aceste condiții, nu văd o subită poftă de a ne cunoaște mai bine, printr-o îmbrățișare europeană. Nici vorbă! Unele țări țin mâinile la spate. Cum este vecina noastră Ungaria, ori Austria și Olanda.
Din Europa Unită lipsește sufletul. Iubirea creștină față de Dumnezeu și față de oameni. Atât de mult s-a repetat spusa lui Malraux, despre secolul XXI și religie, încât pe mulți i-a obosit. Dar a devenit teribil de actuală. Se vrea o Europă fără Dumnezeu. Știți de ce? Să nu-i jignească pe imigranți. Dar noi putem fi jigniți? O asemenea Europă este greu să reziste. După moartea Papei, am citit multe din gândurile sale vizionare. Unul mi se pare plin de înțelesuri: democrația occidentală este fără Dumnezeu! Știa el ce știa. Fostul Suveran ne-a răspuns la întrebarea care ne frământă. Mie îmi rămâne în minte imaginea femeii în rugăciune, cu fruntea lipită de lemnul bisericii maramureșene. Am învățat de la cărturarii neamului, mulți dintre ei teologi profunzi, că prin credință am rezistat în istorie. Și suntem aici. Putem răzbate și prin aceste hățișuri din vicleana lume de astăzi. Care nu are astâmpăr în a lovi în temelia credinței. Nici în perioada ateistă nu au fost atâtea demolări. Știu ce spun! Ar trebui să nu amestecăm lucrurile. Noi mergem cu Dumnezeu înainte! Celelalte sunt alcătuiri trecătoare. Evident, necesare! Sărbători fericite!