„Dincolo de uşile bisericii e o Taină care nu poate fi pătrunsă de oricine, oricum…Cheia bisericii maramureşene, cu forme deosebite, care nu deschide uşa edificiului după logica acestei lumi, îl avertizează pe omul care vrea să intre că are de-a face cu sacrul şi trebuie să fie în stare să păstreze şi să preţuiască taina care se trăieşte dincolo de prag. «Nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca Iuda». Sub această mărturisire, bisericile maramureşene au păstrat tainic credinţa, au criptat învăţătura şi spiritualitatea Bisericii în incrustaţii în lemn, în culori aşternute pe pereţi, care au prins forme şi au devenit un discurs teologic”, mărturiseşte în teza sa de doctorat, Dumitriţa Daniela Filip.
Cercetare începută sub semnul binecuvântării arhiereşti, de la ÎPS Justinian Chira
Dorinţa sa de a decripta „mesajul programului iconografic de secol XVIII şi de a înţelege îndrăzneala acelor zugravi de a teologhisi în culori” a stat la baza tezei de doctorat, unde l-a avut îndrumător pe pr. conf. univ. dr. habil. Daniel Buda, de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Teza de doctorat s-a transformat ulterior într-un volum de excepţie, apărut la Editura Mega Cluj-Napoca, „Programul iconografic din bisericile de lemn maramureşene. Document istoric şi discurs teologic”. Lucrarea a stat sub semnul binecuvântării şi ascultării primite de la arhiepiscopul Justinian Chira. Dumnezeu i-a fost alături, pentru a duce cu bine la final, porunca arhierească.
„Înaltpreasfinţitul Justinian m-a vizitat la muzeu, la episcopie, în 4 august 2016. A venit să vadă ce am mai descoperit. Şi mi-a zis: ai poruncă să scrii o carte. Nu l-am luat în serios pentru că eram foarte mică acolo. A simţit că nu dau crezare cuvintelor sale şi atunci a bătut cu toiagul în pardosea şi mi-a spus răspicat: Ascultă ce spune un episcop bătrân. Eu oi muri, dar Frăţia Ta ai poruncă să scrii o carte despre biserici. Eu m-am gândit: dacă e de la Dumnezeu cumva se va crea contextul de a scrie cartea. Nu a trecut mult timp şi Preasfinţitul Iustin a zis: Frăţia Ta ştii să scrii, te dau la un doctorat. Îi mulţumesc Preasfinţitului Iustin pentru că m-a ajutat nu numai spiritual, dar şi material, iar doi ani am beneficiat de o bursă din partea Fundaţiei Nicolae Steinhardt”, a relatat autoarea volumului, Dumitriţa Daniela Filip.
Volumul a fost lansat în prima zi de „Făurar”, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, acolo unde au venit foarte mulţi localnici din Lăschia, să împartă bucuria acestui moment cu fiica satului, cu Dumitriţa Filip. Sala a fost arhiplină, dovadă că prezenţa caldă şi luminoasă a Dumitriţei Filip nu poate trece neobservată.
„Iconografia şi pictura din bisericile de lemn maramureşene urmează Triodul”
Dumitriţa Filip este fiica Maramureşului, este din Lăschia acolo unde există o biserică sfinţită chiar de Mitropolitul Andrei Şaguna. În cercetarea ei, Dumitriţa Filip a adus un element de noutate: faptul că iconografia maramureşeană ar urma „logica teologică a duminicilor Triodului”.
„Când era la noi mi-a spus ce a descoperit: că toată pictura din bisericile de lemn din Maramureş este inspirată din cărţile de cult, din imnografie, din Triod în special. Maramureşul e un pământ al credinţei şi pocăinţei. Aici este rugăciunea cea mai puternică, credinţa adevărată şi pocăinţa. Şi de aceea cred că iconografia şi pictura urmează Triodul, duminicile din Triod sunt semnificative pentru viaţa creştinului şi pregătire pentru sărbătoarea Învierii”, a punctat Preasfinţitul Iustin.
Despre lucrarea Dumitriţei Filip, episcopul ortodox maramureşean spune că este „o capodoperă”. „Mă bucur pentru această operă, capodoperă. Înaltpreasfinţitul Justinian a scris o broşură după 1990 când erau mari tulburări confesionale, „Apel la conştiinţă şi raţiune”. Şi a oferit-o episcopilor din Sinod. Patriarhul Teoctist a arătat episcopilor: uite, aici e opera lui Justinian. La care Preasfinţitul Justinian a replicat: Preafericirea Voastră nu e operă, e capodoperă. Fiecare lucrare e născută de cineva şi e capodoperă. Era foarte necesară această lucrare care se alătură altor cercetări”, a conchis PS Iustin.
Titlul volumului e unul „curajos”, a adăugat dr Ioana Rustoiu, de la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia. „La fiecare biserică pe care a analizat-o a pus această paralelă: ce spun documentele, cărţile, obiectele din interior şi ce spune povestea pictată în biserică. Dumitriţa ne învaţă cum să vedem o astfel de biserică. Ne spune şi cum trebuie citită întreaga pictură din biserică. Cartea se vrea o promovare a bisericilor Maramureşului, ele trebuie să rămână aşa cum sunt, să le păstrăm măcar la acest nivel, să nu le distrugem, să le spunem poveştile într-un mediu tot mai larg şi tuturor oamenilor pe care îi cunoaştem. E important să spui că în sat ai o biserică nouă, dar cel mai frumos e să spui că ai păstrat biserica bătrână la locul ei”, a completat Ioana Rustoiu.
O lucrare „care îşi va găsi locul în bibliografie, dar mai ales în sufletele noastre”
La rândul său, dr. Livia Ardelean, Serviciul Județean Cluj al Arhivelor Naționale, a completat că „lucrarea aceasta este foarte bine gândită şi articulată. Nu a pornit simplu, ci pe calea unei interdisciplinarităţi. Dumitriţa vorbeşte despre ctitori, despre nobilii ctitori de biserică, majoritatea bisericilor pe care le-a analizat sunt în sate nobiliare. Modul în care s-a gândit să analizeze pictura bisericească este unul nou. Dumitriţa a încercat să vadă dacă pictura din biserică are legătură cu gradul de cultură al nobilului locului, al celui care a comandat pictura… Este o lucrare de bună factură, care îşi va găsi locul în bibliografie, dar mai ales în sufletele noastre”.
Arhitecta Laura Zaharia recunoaşte că a fost marcată şi ea de două direcţii pe care le-a urmat în cercetarea sa, Dumitriţa Filip.
„Pe mine m-au marcat două idei inedite: una care răzbate din prima parte a volumului şi care se referă la acea instabilitate în secolul XVIII ca apartanenţă confesională, cât şi ca jurisdicţie episcopală, mărturie stau în biserică, lipsa portretelor ierarhilor şi era umplut acel spaţiu cu picturi ale monahilor sau pustnicilor. Cu toate acestea secolul XVIII e secolul când se construieşte mult în Maramureş şi se pictează mult, înseamnă că au existat mulţi meşteri şi mulţi pictori zugravi.Cea de-a doua idee este cea a influenţei cărţilor bisericeşti. S-a vorbit aici de Triod. Se pare că domină în picturile bisericeşti. Acum voi vedea cu alţi ochi scenele pictate din biserici. Pentru mine rămâne un subiect deschis de studiu”, a adăugat Laura Zaharia.
Atmosfera rafinată, de un anumit nivel intelectual şi duhovnicesc a fost întregită de emoţia momentului artistic, susţinut de fratele autoarei, Dorin Filip, cel care a atins inimile auditoriului cu cântecele interpretate la taragot şi fluier.
