Crâmpeie din viața arhiepiscopului Justinian Chira • „Niciodată nu m-am gândit că voi ajunge preot în satul natal al ÎPS Justinian Chira” (III)

0
290

– Urmare din nr. 10360/25 mai 2024 – 
Deși a ajuns preot în satul natal al arhiepiscopului Justinian Chira, părintele Daniel Pop accentuează că nu a profitat de această conjunctură. Din contră, a încercat să îl deranjeze pe ierarh doar în momentele esențiale pentru viața bisericii din comunitate. 
La un moment dat, preotul a avut ideea construirii unei noi biserici. Așa că, a mers să ceară binecuvântare de la Înaltpreasfințitul Justinian pentru ridicarea noii biserici. Nu a primit din start această binecuvântare, ci a fost „testat” de ierarh. În cele din urmă, lucrările de construcție au demarat, în paralel cu cele de reabilitare a Bisericii de Lemn, Monument UNESCO, cea în care fusese botezat arhiepiscopul Justinian Chira.
„Nu am fost omul care să îi bat la ușă întotdeauna când am avut o problemă. Doar când am demarat proiecte mai mari pentru Parohia Plopiș l-am căutat, ne-am consultat. Spre mirarea multora a fost de acord cu mine, cam în toate proiectele propuse și care erau în lucru. Mai nou e la modă ca atunci când un ierarh îți face o vizită, el îți dă îndrumări, el îți dă ideile. Înaltpreasfințitul Justinian îți dădea libertate. Eram în consonanță cu cuvântul Scripturii, că Dumnezeu ne-a creat liberi. Am început cu casa parohială, acela a fost cel mai mic proiect. În 2006 s-a construit casa parohială din Plopiș. Apoi am mers să îi cer binecuvântare pentru biserica nouă. M-a întrebat: cu biserica veche ce se va întâmpla? Avea un moment de îndoială că biserica veche va fi neglijată. Știam când am mers la Plopiș că e satul Înaltpreasfințitului Justinian și că exista o biserică intrată în patrimoniul UNESCO. Tot datorită Înaltpreasfințitului Justinian, când a fost stareț la Rohia a fost restaurată. S-a restaurat integral pe partea de arhitectură datorită starețului Justinian, în perioada 1960-1962. I-am răspuns: Înaltpreasfințite, cât voi fi eu preot în Plopiș, vă promit că biserica veche nu se va degrada, din contră, vom încerca să o restaurăm. În 2013, spre bucuria mea, am dat peste o firmă de consultanță și proiectare pentru că m-am gândit că nu se poate face lucrul acesta decât cu un proiect mare, cu finanțare europeană. Am mers în paralel cu biserica nouă. Am găsit firma, cu voia lui Dumnezeu, tocmai în Ploiești. I-am strâns pe toți și în 2014 am mers în audiență la Înaltprea­sfințitul Justinian. I-am spus: Înaltpreasfinția Voastră, după cum v-am promis, începem lucrarea la un proiect de restaurare totală, pentru prima dată, a bisericii-monument UNESCO. S-a bucurat mult, ne-a binecuvântat pe toți și pe pruncul din pântece, doamna avocat era însărcinată. Și am început lucrarea”, rememorează părintele Daniel Pop.
Chiar dacă nu a fost deloc ușor să ctitorească în Plopiș noua biserică, părintele Daniel Pop și-a urmat ținta propusă, urmând modelul ierarhului maramureșean.
“Înaltpreasfințitul Jus­tinian a spus că îmi va fi greu când i-am vorbit de proiectul bisericii noi. Părintele vicar de la Cluj, părintele Iustin Tira (îl vizitam deseori când mergeam la Cluj) mi-a spus că mi-a fi greu. Mi-a fost greu într-adevăr, dar nu am cedat. Am urmat modelul ÎPS Justinian. Și el a fost sub hortiști, a luptat, a fost sub comuniști, a luptat, nu a cedat, și nu i-a fost frică. A zis: dacă e pentru Dumnezeu nu îmi e frică. Am urmat modelul lui. Și asta i-a plăcut ÎPS Justinian că nu am renunțat”, a punctat părintele din Plopiș.
Proiectul noii biserici din Plopiș a urmat modelul Mănăstirii “Sfânta Ana” din Rohia. “Am zis că am parcurs mai multe file de proiect. Am ajuns la concluzia  că proiectul Rohiei este cel mai frumos pentru Plopiș. Nu există o biserică cu arhitectura respectivă, nicăieri în zonă. Toți care vin de la Rohia spun că e emblematică, imediat o asociază cu Rohia. Seamănă cu Rohia, pentru că e pe același proiect, cam în 80% a fost urmat proiectul Rohiei”.
Pe parcursul lucrărilor, părintele Daniel Pop a ținut legătura, în permanență cu arhiepiscopul Justinian. Mai mult, ierarhul a contribuit și financiar la această investiție.
“Preasfințitul Justinian a văzut fiecare fază a construcției, cel puțin de două ori pe an, până în 2016 când s-a mutat la Domnul. Mergeam mereu pe la el să îi arăt etapele. A intervenit personal cu o donație consistentă, undeva la 60.000 lei, a pus toată cărămida. Mi-a spus: părinte Daniel mie îmi spui câtă cărămidă intră în biserică, nu vii de două ori. Am și mers să mă uit pe proiect. Tatăl meu a fost dulgher, construia case, aveam o oarecare experiență. Într-o jumătate de oră i-am comunicat de câți metri cubi de cărămidă este nevoie, a fost perfect. A contribuit cu toată armătura, de la cota 0 până la +8,5, ceea ce a cuprins zidurile și structura de rezistență”.
 (va urma)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.