Andrei Petruş, tânărul artist care cucereşte inimile de la prima vedere

De la X Factor, la Eurovision şi Vocea României
S-a născut în Vălenii Şomcutei, a absolvit Colegiul de Arte din Baia Mare şi Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Andrei Gabriel Petruş a făcut senzaţie anul trecut la “Vocea României”.
A cucerit juriul celebrei emisiuni de televiziune cu vocea lui caldă, dar şi cu interpretarea originală, plină de talent şi cu simţul umorului. A făcut parte din echipa lui Horia Brenciu şi Theo Rose şi afirmă că a ieşit câştigat din această experienţă artistică, mai ales că a păstrat legătura cu cei doi antrenori muzicali ai săi. Nu e prima sa apariţie într-o emisiune televizată. Andrei Petruş a participat pe vremea când avea doar 14 ani, la X Factor. A ajuns şi în finala Eurovision cu o melodie compusă de profesorul şi talentatul compozitor băimărean, Călin Ionce. De asemenea, în palmaresul său artistic se regăsesc numeroase premii importante obţinute la festivaluri naţionale şi internaţionale. De altfel, Andrei Petruş e artistul care te cucereşte de la prima vedere. E carismatic, are o voce deosebită, catifelată şi transmite multă căldură şi bună dispoziţie prin prezenţa sa scenică. E “abonat” al pieselor de revistă puse în scenă la Teatrul Municipal Baia Mare, colaborează în diferite spectacole şi la Opera Română din Cluj-Napoca, dar e solicitat şi de numeroase instituţii şi asociaţii culturale. Numele lui Andrei Petruş are toate şansele să fie pe buzele cât mai multor persoane care apreciază muzica de calitate pentru că e un tânăr talentat, ambiţios şi pe care e imposibil să-l uiţi după ce l-ai văzut o dată pe scenă.
R: Care au fost primii tăi paşi în plan muzical?
A.P. : Nu a fost foarte greu să intru în lumea muzicii. Părinţii şi bunicii mei, chiar şi străbunicii mei cântau. De exemplu, străbunicul meu a fost dirijor în biserică. Bunicul din partea ma­mei a fost diac în biserică la Şomcuta Mare. Tatăl meu cânta la chitară într-o trupă. Toate astea au dus ca atât părinţii, cât şi bunicii să mă poată îndruma spre muzică. Am o soră mai mare care şi ea a început să cânte şi mergeam împreună la canto. Primul meu festival de interpretare a fost “Voinicelul” undeva în Suceava. Eram la grădiniţă. Am luat locul I. S-a trimis un CD. Graţie învăţătoarei mele, Margareta Buda care a trimis înregistrarea cu mine, cumva a fost debutul meu pe scenă. Am absolvit secţia canto clasic, la Colegiul de Arte din Baia Mare. Am fost la clasa prof. Cristina Ioan în clasele IX-X şi apoi am lucrat în clasele XI-XII, cu Cristina Tohătan.
R: Ştiu că de la vârste fragede ai avut participări la diferite evenimente. Care sunt cele mai relevante rezultate?
A.P.: Fiecare participare m-a format, ca rezultat clar. Aş putea să amintesc aici locul I la Olimpiada naţională de interpretare muzicală Bucureşti, 2019, trofeul Festivalului Tinereţii de la Amara, trofeul Festivalului Internaţional “Florentin Delmar”, trofeul la secţiunea canto clasic în cadrul Festivalului Lira, locul al doilea la Festivalul Internaţional “George Grigoriu”, Brăila etc. Festivalul Tinereţii din Amara unde am luat trofeul va rămâne pentru mine o realizare imensă. Nu m-am aşteptat să câştig. Era un premiu consistent financiar, în jur de 10.000 lei. Nu mai câştigasem niciodată până atunci atâţia bani. Am reuşit să investesc bani, profesional vorbind. Din acei bani mi-am cumpărat primul microfon. Participări importante au mai fost şi la show-urile televizate: X Factor, Eurovision şi Vo­cea României.
R: Ai fost prezent chiar în emisiunea X Factor. Cum a fost această experienţă?
A.P.: Am avut 14 ani când am fost la X Factor. Cumva abia aşteptam să împlinesc vârsta aceasta să mă înscriu la X Factor. A fost o experienţă interesantă. La vârsta aceea mă gândeam doar că trebuie cumva să ajung să apar la televizor. Greşeala mea a fost că nu prea mă gândeam ce trebuie să arăt acolo şi ce vreau de fapt de la acea emisiune, din apariţia mea la emisiunea respectivă. Eu mă mulţumeam doar că voi fi la televizor şi voi putea să fiu văzut la nivel naţional. A fost ceva unic, nu am niciun regret. Am ajuns până în Boot Camp. A fost o concurenţă destul de acerbă, am fost în echipa Deliei. Ţin minte că după ce am ieşit din emisiune am fost invitat să cânt la Sărbătoarea Castanelor. Şi a fost un eveniment şi pentru mine pentru că: da, am cântat la televizor, dar să ajung să cânt în faţa atâtor oameni live, nu am mai trecut prin aşa ceva până atunci.
R: Apoi ai ajuns chiar la selecţia naţională pentru Eurovision…
A.P.: Aventura Eurovision a început dinainte de preselecţie. Călin Ionce a compus o piesă la un moment dat, a început să mi-o fredoneze şi mi-a spus: Andrei, asta trebuie să o ducem mai departe. Piesa a tot suferit modificări pentru că regulamentul Eurovision spune că piesa înscrisă în concursul Eurovison trebuie să aibă 3 minute. S-a terminat masteringul la ea fix în ultima zi când putea fi înscrisă în concurs. Percepţia mea despre Eurovision a fost: hai să văd cum e, ce pot să învăţ de aici şi până unde pot să ajung. A fost preselecţia, a fost apoi prima semifinală. Au fost peste 80 de piese, au rămas 40, apoi 20 şi ulterior 10. A fost semifinala 1, am trecut în semifinala 2 şi m-am trezit în finala Eurovision, lu­cru pe care nu mi-l ima­ginam. Nu pentru că nu era piesa bună sau nu eram eu pregătit, dar mă uitam în stânga şi în dreapta, vedeam concurenţi cu experienţă, a fost o investiţie şi o muncă în timpul acela. Am ajuns pe locul al nouălea în finală, dar la votul publicului am fost pe locul 4. M-am simţit foarte câştigat prin asta.
R: Anul trecut ai avut o apariţie de succes în una din cele mai îndrăgite emisiuni de televiziune, Vocea României. Ce a însemnat pentru tine această experienţă?
A.P.: Nu m-am gândit că voi merge la Vocea României. A fost un lu­cru destul de spontan. Ba chiar am ratat preselecţia de la Cluj şi am fost nevoit să merg o săptămână mai târziu la preselecţie la Timişoara. Am mers să învăţ lucruri noi, să trec măcar de audiţiile pe nevăzute. Mă simţeam cu mai multă experienţă şi voiam să arăt cine e Andrei Petruş acum. Toate probele au avut acelaşi timp de pregătire, cel mai decisiv şi mai greu moment pentru mine şi cred că pentru toţi ceilalţi concurenţi a fost proba Knockout-uturilor la care din 9 rămân trei. Nu prea mi-a părut rău că am ieşit. Am făcut parte din echipa cu Andreea Oprea şi Melissa Antonesi, Melissa a fost şi finalista echipei Theo şi Horia Brenciu. Am concurat cu cei mai buni dintre cei mai buni.
R: Cum ţi s-au părut cei doi antrenori muzicali pe care i-ai ales ca profesori?
A.P.: Am ales Horia Brenciu şi Theo Rose pentru că sunt doi în primul rând. Îmi place să aud mai multe păreri. Horia, respectiv Theo sunt persoane diferite, generaţii diferite şi am văzut asta ca un plus. Am învăţat o mulţime de lucruri de la ei. Sunt nişte oameni buni, încă păstrez legătura cu ei. Pot să vorbesc cu ei în continuare şi s-ar putea să fie şi o colaborare cu unul dintre ei. Ca antrenori au fost foarte transparenţi, chiar dacă am ieşit din competiţie m-am simţit câştigat. În ultima etapă în care am evoluat, am vrut să fac un moment care să rămână special pentru cei care mă urmăresc. Am cântat piesa “Ce s-ar face inima?” Am vrut să aduc o părticică din zona mea, din ceea ce îmi place mie să fac şi să transmit. Cred că am reuşit. A fost un happy-end pentru mine. Am fost remarcat după audiţiile pe nevăzute am primit o mulţime de mesaje atât din partea oamenilor care nu sunt din domeniul muzical. Am fost recunoscut şi pe stradă, şi la bancă, ca să nu mai vorbesc de satul din care provin.
R: Ce înseamnă pentru tine, muzica?
A.P.: Pentru mine muzica înseamnă cea mai mare investiţie. Tind să cred că voi putea trăi din această pasiune. E prima dragoste. Pe plan muzical mi-am propus să urmez şi un master, voi avea şi colaborări cu instituţiile cu care am colaborat până acum, noi roluri, noi piese, noi repertorii. Vreau să devin din ce în ce mai bun în ceea ce fac şi să mă dezvolt. Sunt implicat în mai multe evenimente, cei care mă apreciază mă pot urmări pe Instagram acolo sunt mai activ.