Mai rămânem fără o cale ferată în Maramureş?

Din istorie… în istorie

Maramureşul are o tristă poveste a căilor ferate ce devin istorie. Recent, am descoperit că nu mai e gara din Săcel. E, dar nu e. Aflăm acum că întreaga rută ar putea deveni istorie. Or vorbim despre legendara Salva-Vişeu, cea cu şantierul patriotic, cu viaductele făcute de tineretul patriotic-comunist! Nu chiar…

„Construirea aceste căi ferate s-a făcut din motive politice. În anul 1872 a fost pusă în funcțiune calea ferată Satu Mare–Sighetu Marmației. Astfel, depresiunea Maramureșului a fost conectată, prin valea râului Tisa, la rețeaua de cale ferată. La acel moment, întreaga regiune era parte componentă a Regatului Ungariei din cadrul Imperiului Austro-Ungar. Construirea liniilor ferate Sighetu Marmației-Ivano-Frankivsk (1895) și Valea Vișeului–Borșa (1913) a dus la dezvoltarea și a altor zone din Maramureș. În perioada interbelică guvernul României a adoptat măsura construirii unei căi ferate care să lege nordul Transilvaniei de Maramureș, dar acesta nu a putut fi dus la capăt. La sfârșitul anilor ’30 ai secolului al XX-lea s-a început construirea unei linii, pe valea râului Sălăuța, din localitatea Salva de pe Ca­lea ferată Be­clean pe So­meș-Rodna Veche prin Pasul Șetref către Vișeu de Jos. În 1939 a fost pus în funcțiune un tronson lung de 15 km de la Salva la Telciu. Continuarea căii ferate necesita construirea mai multor poduri și tuneluri, astfel încât s-a realizat inițial o singură cale ferată cu ecartament îngust, care pleca de la Telciu și se conecta cu calea ferată Valea Vișeului-Borșa, în apropierea localității Moisei. Aceasta a fost deschisă în 1940. După cel de-al doilea război mondial, Maramureșul a fost divizat din nou la Conferința de Pace de la Paris (1947); partea de sud a revenit din nou României, în timp ce partea de nord a fost cedată nu Cehoslovaciei, ci Uniunii Sovietice. Astfel, proiectul interbelic care prevedea construirea unei legături feroviare între nordul Transilvaniei și Maramureș a căpătat iarăși importanță pentru România”, conform wikipedia. „În anii 1948 și 1949 a fost finalizat tronsonul lipsă între Telciu și Vișeu de Jos. A fost necesară construirea mai multor viaducte și a cinci tuneluri, dintre care tunelul de sub Pasul Șetref între Munții Țibleș și Munții Rodnei era cel mai lung cu cei 2.388 metri ai săi. Ceremonia de deschidere a avut loc pe 28 decembrie 1949 în localitatea Dealul Ștefăniței”.
La timpul prezent însă, istoria pare a avea rol de continuitate. Linia e aceeaşi de acum 50 de ani? Trenurile la fel? Se revoltă site-ul clubferoviar.ro şi sindicatul feroviarilor. „CFR SA are podețul prost, CFR Călători n-are trenuri potrivite pentru acesta. Astfel s-a ajuns în situația în care circulația pe 120 de kilometri de cale ferată să fie în pericol de a fi închisă. Linia proastă și lipsa materialului rulant închid traficul. Linia în cauză este Sighetu Marmației – Salva (118 km) și este folosită de aproximativ 100 de ceferiști care se deplasează la muncă la Cluj-Napoca. Cazul a ajuns în atenția sindicatelor care și-au exprimat opoziția față de închiderea traficului. După cum relatează Federația Sindicatelor Transportatorilor Feroviari, în documente privitoare la definitivarea planului de mers 2024-2025 se prevede interdicția circulației pe două podețe situate pe ruta Sighetu Marmației – Salva pentru locomotive LDE și vagoane aferente, în condițiile în care anul trecut acest lucru era permis. Sindicatul spune că există soluția circulației cu automotoare Desiro și/sau locomotive LDH plus vagoanele aferente. În plus, a fost efectuat cu succes un test experimental cu un Siemens Desiro pe secția Salva – Sighetu Marmației, fără a exista orice problemă tehnică, deși declivitatea liniei este de 18 la mie”. Federația afirmă, prin vocea liderului sindical Maxim Rodrigo, că în caz contrar sunt afectați 100 de salariați de la Sighetu Marmației, mecanici de locomotivă, reparatori, șefi tren, conductori casieri, alți salariați din ramurile tracțiune, vagoane etc. Aceștia și-ar putea pierde locurile de muncă din cauza imposibilității de a efectua naveta între Sighetu Marmației și Cluj, scrie clubferoviar.ro
Altfel spus, una din cele mai celebre rute de cale ferată a Maramureşului e în pericol. Culmea, s-a lucrat anul acesta, în primăvară, pe mai multe porţiuni, am văzut lucrători feroviari la intrarea în Bistra, la fel în Petrova etc. Pe respectiva cale ferată se circula din nordul Maramureşului, din cel istoric, spre Bucureşti, odinioară chiar spre litoral. În timp ce Uniunea Europeană încurajează şi investeşte în traficul feroviar, noi închidem rute istorice. De amintit că „o mustaţă” a acestei rute, firul spre Vişeul de Sus, Moisei şi Borşa stă închisă de vreo 30 de ani. La fel ca firul de cale ferată descompletată dintre Baia Mare şi Baia Sprie. La fel ca altele ce nu le cunoaştem. Cât despre linia Salva-Vişeu, proiectul „Salva-Vișeu 1948: Atunci și Acum” aminteşte: „O astfel de alunecare de pământ pe noi ne-a costat mult într-o zi. Cîțiva brigadieri, parcă mai tineri decît toți ceilalți, au fost luați de valurile de pămînt și împinși spre albia unui rîu… A fost o moarte care i-a înspăimântat pe destui. Tinerele trupuri frînte au fost culese cu grijă, pregătite pentru ultimul drum. Au venit familiile. Cum să le poți uita lacrimile?”