Am întâlnit în drumurile noastre o vulpe exagerat de prietenoasă. Curioasă chiar. În pădurea din fostul poligon „patriotic” de la Nistru, bântuie o vulpe prietenoasă. Se plimbă efectiv printre ciupercari.
Sigur, este și șansa să fi fost învățată cu sandviciuri și cu alte cele. Dar efectiv se plimba printe oameni, nu cât s-o mângâi, dar la un metru, doi distanță. Nicio șansă ca cineva s-o lovească ori să se sperie. Am învățat să coexistăm deci?
