Unde poți fi tu cu tine? Locuri puțin căutate în Maramureș

Dacă faci turism prin Maramureș, te întâlnești constant cu alții “ca tine”. Uneori te bucuri, alteori e frustrant. Vă amintim cum se umple sub Creasta Cocoșului, de se stă aproape la coadă la poze. Sau la Lacul Știol. La Mogoșa. Unde poți însă merge în natură și să fii doar tu cu tine? Să te bucuri cu-adevărat?

Din experiența noastră, se umblă puțin și în zone apropiate, nu doar în fundul munților. De exemplu, puțin circulat e spatele Mogoșei, dinspre satul Negreia. La fel, se întâmplă în munții noștri de pe limita cu Oașul, deasupra Nistrului, a Cicârlăului. Nu de alta, dar am fost. Sunt drumuri forestiere, urme de minerit părăsit, dar atât. La fel, se face foarte puțin turism deasupra satelor Remeți, Săpânța, Sarasău. Nu vorbim de “oameni cu treabă” – lemn, piatră, ci de turiști… E cealaltă margine de munte Igniș, spre falia aceea cu cascade și spre Culoarul Tisei. Puțin căutat turistic este și dea­lul Prisnel de la extremitatea sudică a Maramureșului, la limita cu Sălajul, deasupra satului Vărai și Fericea, ba chiar cu ieșiri spre Chelința sau Remeți pe Someș ori spre Stejera. Superbă zonă, umblată doar în perioada ciupercilor, în rest nu.

La fel, Culmea Codrului, care, se spune, are chiar un drum (forestier, desigur) de coamă, pe care, teoretic, ai putea parcurge din Corni până departe, spre Asuaj sau Bârsău. De nu cumva, spre Poiana Codrului și Ardusat, trebuie să verificăm. Noi am mai considera puțin umblați turistic munții Lăpușului, deasupra Budeștiului ori a Băiuțului, dar și spatele Țibleșului, în vecinătate, deasupra comunităților din Dragomirești ori Ieud. La fel, vedem puțin umblată zona ascunsă în Munții Maramureșului de la limita cu Ucraina, mai cu seamă porțiunea de la Pasul Prislop în stânga, spre Fântâna Stanchii și Sâlhoi-Zâmbroslavele. Dar și capătul Vaserului, cel necirculat de Mocănița turistică. Mai în mijloc de județ, nu trebuie uitat Defileul Lăpușului, care abordat din mai multe puncte poate oferi o sălbăticie curată, cu porțiuni cvasivirgine din cauza accesului dificil.
Ce spun cei mai umblați ca noi? Montaniardul Ionică Pop are propria listă de locuri puțin umblate.

„Aș aminti culmea vârfului Breaza-Aluniș, cu tot cu zona mănăstirii Rohiița. Marcat, dar foarte puțin umblat e traseul de la vârful Țibleș spre Dealul Popii, Zălătruc, vârful Zimbrului. Sau Munții Lăpușului, în totalitate. Ori spatele Țibleșului spre pasul Șetref, ce face legătura cu Munții Rodnei. În Munții Maramureșului, neumblate sunt zona Tocarnea-la Bistra, ori culmea Macovița-Judeeva, de la Lunca la Tisa-Rona de Sus. Și da, Munții Țibăului, de la cealaltă extremă, parțial în Maramureș, de la Borșa, spre Zâmbroslavele. Mai aproape, mai accesibil, loc neumblat e și pe dealurile Vimei” – ne spune omul de munte.
Iar ca mostră, vă arătăm un asemena drum mai puțin călcat. Evident marcat. Din Băița, am urcat pe Lomaș la confluența văilor Repedea și Băița. Apoi pe Valea Băiței și am ajuns la cabana forestieră de la pârâul Sfântu Gheorghe. Din dreapta, vine Valea Tiuzoșa, cu multe foste galerii.

Avem o zonă frumoasă de defileu, cu cascade și grohotișuri, inclusiv pe Valea Bagnău, care e cursul superior al Băiței. Există marcaj turistic cu punct roșu, pe Valea Colbu, Valea Paltinului, până în șaua dintre vârfurile Pietroasa și Țiganu. Drumul de pe Valea Bagnău continuă, începe să urce, apoi urcă în Șaua Șeituri, după care coboară… pe Valea Șonioaca, în satul cartier Blidari, înainte de o celebră cabană restaurant cu nume de pește legendar dispărut. Nu, chiar dispărut, a fost căutat și cu sonare. Nu-i! Iar la debitele de 5 ani încoace, ar fi și culmea să stea în văi seci sau în ape de 5 cm. Iată o rută interesantă, puțin umblată la rândul ei. Am găsit pe ea două cascade, dar cu siguranță mai sunt. Plus stâncării frumoase.
Iată că este ce căuta în Maramureș în materie de zone mai puțin umblate. Și mai sunt. De ales însă momentul potrivit. Pe timp de iarnă, poți rămâne înzăpezit sau împotmolit în noroaie cu mașina. De asemenea, în weekend sunt cam închise barierele. În timpul săptămânii nu prea. În timpul fructelor de pădure sau al ciupercilor, rutele de mai sus sunt foarte umblate, poate mai mult ca cele clasice, de cei ai locului sau de culegătorii “la scară industrială”. Însă v-ați făcut o idee. Și mai căutăm!!