A călătorit cu autostopul din Danemarca până în România

O tânără studentă, de 28 de ani, membră a YMCA Danemarca, a pornit într-o călătorie extraordinară. Astrid Andreassen a venit cu autostopul din Danemarca până în București, într-un demers de explorare a încrederii dintre oameni. Proiectul său, intitulat „Călătoria Încrederii”, analizează comportamentul uman în interacțiunile dintre străini.

R: Pentru început, ne poți face o scurtă prezentare?
A: Bună! Mă numesc Astrid, sunt din Danemarca și studiez la Kaospilot, o școală daneză unde învățăm, în mod practic, cum să navigăm prin haos și să dezvoltăm proiecte din sfera managementului, a afacerilor creative și a inițiativelor inovatoare.
R: Cum ti-a venit această idee?
A: În prezent mă aflu în Baia Sprie, parte dintr-o călătorie începută în Aarhus, Danemarca, până în București, România, pe care o fac exclusiv cu autostopul. Am numit această aventură Trust Travel – Călătoria Încrederii – pentru că se bazează foarte mult pe încredere. Am nevoie de încredere atunci când urc în mașina unor necunoscuți sau când sunt primită în casele lor, iar ei, la rândul lor, trebuie să aibă încredere în mine. De-a lungul drumului, am fost invitată să stau în casele mai multor oameni – un gest profund de generozitate și deschidere. Ideea acestei călătorii mi-a venit în urmă cu ceva timp, inspirată de tatăl meu, care mergea cu autostopul prin Europa în tinerețe. Probabil că dorința de a-i călca pe urme m-a însoțit mereu. Am ales să fac această călătorie acum, pentru că simt că trăim într-o lume în care încrederea între oameni se pierde tot mai ușor. În Danemarca și în alte locuri din Europa, am observat cum cresc prejudecățile față de cei percepuți ca „străini”. Eu am vrut să contrazic această mentalitate și să demonstrez că, prin deschidere și încredere, se pot naște conexiuni autentice.
R: Nu ți-a fost frică să călătorești singură atâta drum?
A: Înainte de a pleca, am avut, bineînțeles, câteva temeri legate de siguranță. Mai ales după ce am vorbit cu mama mea, cu colegi și prieteni – erau toți destul de îngrijorați, mai ales pentru că sunt femeie și călătoresc singură. Dar experiențele mele anterioare din Danemarca, unde făcusem puțin autostop, au fost pozitive. Glumeam chiar, spunând că mi-e mai teamă să postez ceva greșit pe Instagram sau să dorm singură în cort decât să merg cu autostopul! Așadar, această parte a fost mai familiară și, paradoxal, mai ușoară pentru mine. Pe parcurs, alte provocări m-au surprins în moduri neașteptate. Adevărul este că nu mie mi-a fost frică, ci celorlalți pentru mine.
R: Ce diferențe ai observat între cetățenii diferitelor state? Care au fost mai prietenoși, care mai distanți?
A: Întrebarea e dificilă, pentru că a fost diferit de la o țară la alta și în funcție de cât timp am petrecut în fiecare. Până acum am stat 4 zile în România, 6 în Ungaria, o zi și jumătate în Austria, 2 zile în Cehia și 3 zile în Germania. În cele mai multe cazuri, am dormit la oameni pe care i-am cunoscut printr-un „prieten al unui prieten”. Aceste cone­xiuni m-au ajutat să găsesc adăpost. În Ungaria și România am întâlnit o deschidere deosebită – oameni care mi-au oferit un loc unde să dorm fără să mă cunoască. A fost impresionant. Cât despre autostop, nu a existat o țară unde să fi fost mai ușor sau mai greu – mai degrabă, ieșirile din orașele mari au fost dificile. Berlin și Budapesta, de exemplu, mi-au dat ceva bătăi de cap. În general, însă, timpul de așteptare a fost rezonabil – între 1 minut și o oră, deci pot spune că a fost o călătorie lină.
R: Ne poți povesti o întâmplare mai deosebită sau care te-a impresionat în mod special?
A: Una dintre poveștile care mi-au rămas în minte este din Eisenstadt, un orășel în care am ajuns devreme într-o după-amiază. Căutam un loc unde să-mi pun cortul și am găsit un teren lângă o casă ciudată – veche, acoperită de vegetație, părăsită, în aparență. M-am instalat cât mai discret, apoi am mers în oraș să mănânc. La restaurant, când am spus unde urmează să dorm, proprietarii au fost șocați. Unul dintre ei mi-a spus: „Nu poți dormi acolo. Mai bine dormi la mine.” Și cum să refuzi un asemenea gest? Am fugit repede să-mi iau cortul, m-am întors și, până la urmă, am dormit pe canapeaua ei. Un gest de omenie care m-a marcat.
R: Ce ai învățat în urma acestei „aventuri”?
A: Cred că am învățat că, dacă tu crezi că oamenii sunt buni, atunci chiar vei întâlni oameni buni. Încrederea atrage încredere. De fapt, faptul că sunt o femeie tânără a fost mai degrabă un avantaj: unii șoferi mi-au spus că m-au luat pentru că păream de încredere. Așadar, poate tocmai acest detaliu – că sunt singură – a deschis uși în loc să le închidă.
R: Ce sfaturi ai pentru tinerii care călătoresc, făcând autostopul?
A: Un sfat important pentru cei care vor să facă autostop este să folosească Google Maps pentru a identifica ieșirea din oraș – din centru e greu să prinzi o cursă, dar la margine, spre autostradă sau drumuri principale, e mult mai ușor. Ascultați și sfaturile localnicilor, care cunosc zona mai bine decât aplicațiile. Și nu uitați să aveți mereu o gustare la voi – nu știi niciodată cât durează până prinzi o mașină sau cât vei petrece în trafic. La fel de important: asigură-te că „bateriile sociale” sunt încărcate – interacțiunea cu oamenii este esențială în astfel de călătorii.
R: La ce pericole se expun și ce experiențe pot avea?
A: Principalul risc când faci autostop este faptul că nu știi cine te ia și ai foarte puțin timp să decizi dacă te urci în mașină sau nu. Instinctul te poate ghida – dacă simți că ceva nu e în regulă, mai bine refuzi. Eu nu am fost nevoită să spun „nu” niciunei mașini, dar aș fi făcut-o fără ezitare în caz de pericol. Un alt risc poate fi stilul de condus al unora. Dar, dincolo de toate astea, cel mai mare „risc” este contactul cu oameni necunoscuți, care pot transforma o simplă călătorie într-o adevărată aventură. Poți ajunge să vezi orașe prin ochii lor, să auzi povești neașteptate – experiențe de neuitat.
R: Ce ne spui despre români? Cum ai fost tratată în țara noastră?
A: În prima mea noapte în România, un bărbat care lucrase în Danemarca – și pe care l-am cunoscut printr-un danez – mi-a înmânat cheia unui apartament și apoi a plecat, lăsându-mă singură. Nu ne cunoșteam deloc. A fost o dovadă incredibilă de încredere. S-a întâmplat din nou: cineva mi-a spus că pot dormi în apartamentul său, pentru că el nu va fi acolo. Mi-a dat cheia, mi-a plătit chiar și taxiul, și mi-a spus doar să las cheia în cutia poștală când plec. A fost o experiență profund emoționantă. În Baia Mare și Baia Sprie, o familie minunată m-a primit cu atâta căldură încât am simțit că întreg orașul mă aștepta. Un prieten al familiei a copt chifle tradiționale, iar bunica a făcut un desert de casă. Ospitalitatea lor a fost autentică și impresionantă.
R: Cum a fost experiența ta în Maramureș
V: Nu cunosc în detaliu zona Maramureșului, dar m-am simțit extraordinar aici. A fost primul loc din România unde m-am apropiat cu adevărat de munți. Peisajele sunt superbe, iar oamenii – calzi și deschiși. Am vizitat Lacul Albastru și câteva mine – o experiență cu adevărat specială.
R: Ai recomanda altor tineri să vină la noi în județ? De ce da/nu?
A: Deși am stat puțin în Maramureș, aș încuraja pe oricine să viziteze această zonă și, în general, să exploreze locuri noi din propria țară. Merită să vii aici și să descoperi frumusețea locurilor într-un ritm lent. Eu am trecut cam în grabă, dar chiar și așa am fost cucerită. Baia Sprie și Baia Mare sunt două locuri pe care le recomand. Lacul Albastru, Lacul Bodi, centrul vechi din Baia Mare – toate m-au impresionat. Ideal ar fi să le explorezi într-o zi în care nu ninge.
R: Spune-ne 3 aspecte pozitive și 3 negative, în urma vizitei tale în Maramureș/ România.
A: Dacă ar fi să menționez trei lucruri frumoase despre România, aș spune:
Oamenii sunt prietenoși și dornici să ajute. Autostopul e o practică relativ comună, mai ales pe distanțe scurte, iar șoferii sunt receptivi. Cultura culinară o adevărată comoară. Am notat primele cuvinte în română într-un carnețel, iar majoritatea erau despre mâncare! Am gustat mămăligă, slănină, brânză de capră coaptă – toate delicioase. A fost o experiență gastronomică, dar și culturală.
Analucia Brezoczki