Joi, 29 mai 2025, Ziua Eroilor români, după Sfânta Liturghie oficiată la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, s-a deplasat la Statuia Ostașului Român din Baia Mare, unde oficialitățile județene și municipale au organizat ceremonialul militar de cinstire a eroilor neamului.
Aici, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a oficiat slujba de pomenire a eroilor români căzuți pentru apărarea țării, în temnițele comuniste și în revoluția din 1989, avându-i alături pe preoții militari, preoți din conducerea Episcopiei.
După slujba de pomenire, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a binecuvântat coroanele ce urmau să fie depuse drept omagiu pentru eroi.
Din partea oficialităților au fost prezenți prefectul Florian Valeriu Sălăjeanu, Sandu Vasile Hotima, administratorul județului Maramureș, Horia Buhan, administratorul public al municipiului Baia Mare, Col. r. Ioan Bota, președintele Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, Filiala Maramureș, care au luat cuvântul. Au fost alături cadre militare active și în rezervă, de Fanfara Municipiului, condusă de Florian Mătăsaru, public interesat.
Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a rostit un cuvânt despre țară și patriotism, despre Biserică și neam:
„E bine de știut că această sărbătoare s-a fixat ca și sărbătoarea cinstirii eroilor după cel de-al doilea război mondial, ca și o mulțumire și recunoștință adusă celor care s-au sacrificat pentru realizarea României Mari. Peste 350.000 de ostași soldați români au murit pe câmpurile de luptă, pe diferite fronturi. 120.000 au fost invalizi, adică au suferit din cauza războiului, în Primul Război Mondial și 70.000 dispăruți. A fost 220.000 de morți. Deci suferința a fost mare, de aceea și hotărârea lui Dumnezeu a fost pe măsură că ne-a dăruit România Mare, după cel de-al doilea război mondial, când nimeni nu s-a aștepta, Familia Regală era retrasă la Iași, nimeni nu se aștepta ca acest vis de veacuri la care Biserica a lucrat, cultivând limba, cultivând credința, în cele trei provinciile românești, că nu sunt doar cele trei, cât și Basarabia, Bucovina, Banatul, Crișana și Maramureșul, sunt mai multe provincii românești, Dobrogea, de asemenea, și cultivând dragostea dintre frați. 
Deci, de aceea, biserica, împreună cu Familia Regală a României, regele Ferdinand și Regina Maria, să nu uităm de ei, că noi tot vorbim de marii bărbați României care au realizat România Mare, partidele politice și atunci erau ca și acum. Se certau și se huleau și împărțeau românii. Familia a Regală a unit România și Biserica. Și nu-i uităm pe Regele Ferdinand și Regina Maria.
Apoi, al doilea război mondial, au murit tot atâția, tot 350.000 de soldați, între care 70.000 la bătăliile, peste 70.000, la bătăliile de la Turda, Câmpia Turzii, Turda, Zalăul, Oradea, Carei, ultima brazdă de pământ. Eram tot monarhie, tot Familia Regală a dus această luptă de demnitate și eliberare. Și regele Mihai este hulit. Trebuie să învățăm pe copii istorie adevărată, că unii ciuntesc și sunt aserviți altor interese, adevărată istorie. Regele Mihai a preferat, rețineți ce vă spun, că unii zic că ne-a vândut la ruși, a preferat să piardă Basarabia, că totdeauna a fost între ruși și între români. Să elibereze Ardealul de Nord, că eram sub teroarea hortistă. 4 ani. Teroare în Maramureș. A preferat Ardealul de Nord. Dacă nu era Regele Mihai, la 23 de ani, să ia această decizie, poate astăzi eram în altă țară și vorbeam altă limbă. Țineți minte, biserica nu uită, că e instituția memoriei. Nu avem voie să fim superficiali și necunoscători. Deci, pe toți acești eroi îi cinstim. Biserica i-a cinstit în timpul comunismului, în interiorul bisericii. De când s-a hotărât, de la Unirea cea Mare, s-a hotărât cinstirea eroilor la ziua de Înălțarea Domnului. I-a cinstit în biserică, am traversat comunismul. Am reușit, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu a vredniciei noastre, să conviețuim cu un regim ateu și să supraviețuim lui și să-l învingem prin credință. Să-l învingem. Să nu uităm de voievozii creștini ai României, chititori de țară, de locașuri sfinte, de familiile regale ale României, de mari bărbați de stat, că și ei și-au dus contribuția, nu trebuie uitați, de marii intelectuali, de elitele României care au murit în pușcăriile comuniste. Elitele acelea au murit pentru identitatea națională, pentru credință și pentru Dumnezeu. De aceea au eliminat comuniștii, ca să șteargă istoria, să șteargă identitatea, să șteargă cultura, să șteargă memoria. De aceea i-au ucis. Temnița de la Sighet, dacă ar putea vorbi, ne-ar spune pătimirile clericilor, ale elitelor, ale oamenilor de cultură, ale tuturor celor care și-au iubit țara și neamul. Deci despre aceasta este ziua eroilor. Nu e o simplă formalitate. Sigur că noi îndeplinim niște forme ceremoniale și sunt necesare. Dar ceea ce simțim noi aici, dacă iubim moștenirea pe care ne-au lăsat-o eroii prin viața lor, inclusiv cei din decembrie 1989, tinerii aceia care s-au jertfit pentru frații lor, care astăzi sunt poate de 50, sunt de vârsta mea, sunt de 50 de ani și care sunt maturi.
Trebuie să ne punem întrebări. Oare jertfa lor a meritat? A meritat, cam evoluat. Dar evoluția nu trebuie să fie fără identitate, fără credință, fără Dumnezeu. E bine să le păstrăm pe toate. Popoarele civilizate le păstrează la pachet: Civilizația, cultura, credința, identitatea, toate sunt în același buchet pe care trebuie să le prețuim, să le iubim. Și moștenirea, țara, poporul unit, Biserica, bisericile, că suntem mai multe culte. Nicăieri nu se trăiește atât de frumos în armonie și interetnică și pluriconfesională, cum se trăiește în România, nicăieri. Cultele nu provoacă războaie între ele, ci sunt factor de, cum spune legea cultelor, instituții private de utilitate publică, pentru că promovează pacea socială.
Să dea Dumnezeu pace în țară, pace în lume, să nu uităm pe eroi și lumina, lumina și pilda vieții lor să fie lumină pentru a vedea viitorul țării noastre, frumos, luminos, viitorul poporului român, viitorul tinerilor, al copiilor, până la urmă pentru ei trăim și al tuturor celor care sunt necesare pentru prosperitatea, demnitatea și libertatea unei națiuni și a unei țări. Dumnezeu să-i odihnească pe eroi!”
Andrei Fărcaș, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
